Momente...

Mai sunt 3 zile si vine primavara. Deja soarele isi face simtita prezenta si vremea e din ce in ce mai frumoasa. Ies la fereastra, privesc spre cer si deschid bratele larg apoi inchid ochii si simt ca zbor...pentru un moment. Si sunt atatea momente frumoase...atunci cand poti sa spui: imi place. Imi place...imi plac atatea lucruri...imi place sa beau vin si cafea si sa mananc ciocolata, desi impreuna acestea trei au un efect destul de dubios...imi place atunci cand cantam la ora de muzica orice vrem noi; si ce daca nu cantam bine? conteaza ca ne simtim bine...imi place atunci cand inchid ochii si miros iarna...defapt imi place iarna cu tot ce are ea...imi plac orele de mate cand nici nu poti termina exercitiul pentru ca rasul nu se mai opreste...imi place cum doarme superman si mai ales cum ne arata Flori asta..imi place atunci cand se termina ceva rau pentru ca stiu am reusit sa trec peste...imi place cand se aude o melodie frumoasa in pauze la liceu si incep sa dansez pe holuri...imi place fiecare happy end pe care am ocazia sa-l vad/aud/citesc...imi place atunci cand spune Nani "ce urat" pentru ca in secunda 2 toata lumea rade...imi place atunci cand rad cu Adytzu din orice (in general radem de mine) pentru ca numai noi putem sa radem si atunci cand situatia e foarte nasoala pentru ca stim ca o sa treaca...imi place atunci cand aflu veshti ca cea de azi(Adytzu stie)...imi place cand e liber "locul de bocit" si noi mergem acolo si radem(asta pentru ca atunci cand vreau acolo ca sa bocesc mereu sunt doi pupacioshi:-w)...imi place sa ma uit in oglinda si mai ales felul in care se enerveaza ceilalti pentru ca fac asta...imi place fiecare moment, cat de mic, cat de neinsemnat pe care il petrec cu voi...big big big hug>:D<..pentru toti cei care va simtiti...

ps: scuzati eventualele greseli de exprimare datorate racelii care m-a facut de fapt sa scriu acest post...

Copilarie...

Aseara m-am gandit la tine. Dulce copilarie...mi-e dor de tine! Mi-aduc si-acum aminte, parca a fost ieri. Cum ne jucam in fata blocului, cum ne intorceam murdari si obositi in casa seara, cum strigam la mama de fiecare data cand vroiam ceva sau cand ma certam cu cineva, saream coarda si jucam sotronul, elasticul, tarile, neuitatul "de-a v-ati ascunselea" cunoscut mai mult ca "fatza" si multe altele...si iarna...cu sania, mai stiti cand ne dadeam cu sania? Le uneam si faceam trenuletul...sau bataile cu bulgari si omul de zapada urias din noaptea de Revelion? Ce-a nins in noaptea aia...si cum am iesit noi afara sa ne jucam inainte de 12...eu una n-am sa uit...prea multe amintiri...imagini intiparite in minte pentru totdeauna...Si jocul cu papusile din scara blocului...Doamne si ce mai alergam!...urcam pana la 4 de cel putin 20 de ori pe zi...si cate ture faceam "la sifoane", sau la magazinul de unde luam guma aia tare de-ti rupeai dintii in ea...dar ce conta! noua ne placea...si banutii de ciocolata sau inghetata la cornet...sau cand suparam vecinii...v-amintiti?...da da batranica "simpatica" de la parter...i-am mancat juma' de viata...si iarna cand veneam de afara sa ne mai incalzim la un calorifer...eram uzi learca si pe jumate inghetati dar fericiti...Oare copiii de azi cunosc astfel de jocuri? Nu...ei s-au nascut cu calculatorul in fata...Cati dintre ei credeti ca se mai joaca la fel ca noi? Putini, nu-i asa?!...Si-atunci ma-ntreb...oare copii de azi sunt fericiti? Oare stiu ei ce pierd stand ore in sir in fata aparatului ce le controleaza viata? De cand n-ati mai auzit un ras curat de copil?...Poate ai uitat de ei copilarie!...Ia-i si pe ei in lumea ta!...Da-le si lor ce mi-ai dat mie...
Iti multumesc, copilarie!

Muere lentamente...

O poezie care mie imi place foarte mult, scrisa de Pablo Neruda...poate o stiati, poate nu...oricum sper sa va placa...

Muere lentamente quien se transforma en esclavo del hábito,
repitiendo todos los días los mismos trayectos,
quien no cambia de marca,
no arriesga vestir un color nuevo
y no le habla a quien no conoce.

Muere lentamente quien evita una pasión,
quien prefiere el negro sobre blanco
y los puntos sobre las "íes"
a un remolino de emociones,
justamente las que rescatan el brillo de los ojos,
sonrisas de los bostezos,
corazones a los tropiezos y sentimientos.

Muere lentamente quien no voltea la mesa
cuando está infeliz en el trabajo,
quien no arriesga lo cierto por lo incierto
para ir detrás de un sueño,
quien no se permite por lo menos una vez en la vida,
huir de los consejos sensatos.

Muere lentamente quien no viaja,
quien no lee,
quien no oye música,
quien no encuentra gracia en sí mismo.

Muere lentamente quien destruye su amor propio,
quien no se deja ayudar.

Muere lentamente,
quien pasa los días quejándose de su mala suerte
o de la lluvia incesante.

Muere lentamente,
quien abandona un proyecto antes de iniciarlo,
no preguntando de un asunto que desconoce
o no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.


Evitemos la muerte en suaves cuotas,
recordando siempre que estar vivo
exige un esfuerzo mucho mayor
que el simple hecho de respirar.

Solamente la ardiente paciencia
hará que conquistemos una espléndida felicidad.

¡Vive hoy!
¡Arriesga hoy!
¡Hazlo hoy!
¡No te dejes morir lentamente!
¡No te impidas ser feliz!

...un indemn pentru noi toti...poate daca l-am asculta ar fi mai bine...traiti frumos!!! Nu muriti incetul cu incetul...

la cateva cereri...iata traducerea:

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb
si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca
atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert
pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata
sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin
cine-si petrece zilele plangandu-si de mila
si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin
cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin,
amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu"
cere un efort mult mai mare
decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea arzatoare ne va face sa cucerim o
fericire splendida.

Traieste azi!
Risca azi!
Fa-o azi!
Nu muri putin cate putin!
Nu te impiedica din a fi fericit!

Peretele cu amintiri

Ei bine...uite ca revin si, cum am promis, de data asta fac referire la lucruri mai frumoase din viata. Si ce e mai frumos decat o amintire? Da, stiu...mai multe amintiri. Hai sa va zic ce mi s-a intamplat intr-o zi, nu cu foarte mult timp in urma. Desi stau de aproape 6 ani in bloc n-am observat niciodata peretele de la parter. Desigur, oamenii cand intra in bloc se indreapta grabiti spre lift, apasa butonul si pana vine liftul unii se uita la avizierul cu intretinerea si altii, ca mine, neinteresati de acest aspect al vietii se uita pe pereti. De data asta n-am facut chiar rau sa ma uit pe pereti...am vazut peretele asta, peretele ce poarta in spate insemnari a generatii intregi. Am aruncat o privire mai de aproape. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost, scrijelit cu pixul destul de mare, 21.04.2004...oare ce s-a intamplat pe 21 aprilie in 2004?...nu stiu...dar daca ii intreb pe ei cu siguranta isi vor aminti vreo intamplare fericita sau mai putin fericita, dar oricum importanta. Imi intorc privirea in alta parte...cu un alt pix era scrisa pe perete o urare de Sf. Mihail si Gavril(8.11.2002). Continui...devin din ce in ce mai interesata...Intr-un alt colt scrie: "Azi 19.XII.2002 ora in jur de 8 Au termiat baietii lucrarea si ii asteptam sa bem"...recunosc am inceput sa rad, dar un ras copilaresc, un ras placut...nu ma supara ce vad...si insemnarile sunt multe...intr-o alta parte este scrisa o intreaga poveste...pe care, recunosc, nu am avut rabdare sa o citesc in intregime( pe langa faptul ca vecinii care treceau se uitau oarecum ciudat la mine...sunt sigura ca ei n-au observat insemnarile de pe perete...sau poate se ingrijoreaza doar de faptul ca scara blocului nu arata tocmai bine cu ele acolo). Toti avem amintiri si fiecare dintre noi isi alege modul sau unic de a le pastra...ei au ales acel perete...peretele pe care vor scrie poate si copii mei(daca nu se va gandi cineva sa-l zugraveasca pana atunci...slabe sanse)...peretele ce pastreaza vie fiecare amintire, creand parca o istorie. Momente, imagini...le vor ramane vesnic intiparite in memorie...si astfel, peste ani, asteptand acelasi lift isi vor indrepta privirea poate de la lista cu intretinerea spre peretele ce le cunoste povestea...si vor zambi.

ps: l-au zugravit!:|

...ce-ar fi daca...

Da...uite ca mi-am facut si blog dupa lungi incercari de a transmite ceva lumii...si uite ca incep prin a vorbi exact despre cei ce nu merita nici macar sa iti indrepti privirea spre ei, nu merita sa vorbesti cu ei, mult mai putin despre ei si sub nicio forma nu-si merita un loc pe blogul meu. Cu toate astea scriu despre ei. Nu le pun eticheta pentru ca eu nu etichetez oamenii, asta fac ei. Ei se cred...da, se cred, nu sunt! Se cred cei mai buni, se cred cu puterea de a-i calca in picioare pe ceilalti, cred ca totul li se cuvine, nu spun niciodata multumesc, nu pot spune un sincer "te iubesc" pentru ca nu-s capabili de sentimente curate, ei nu pot plange, pentru ca plansul innobileaza, lacrimile sunt prea curate si vin din suflet...ei nu au asa ceva, ei mint, fura, ii copiaza pe ceilalti, ii invidiaza, ii urasc pentru ca nu pot fi ca ei. Crezi ca daca arunci cu venin arati cat de "tare" esti tu? Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Crezi ca incercand sa-i raneshti pe ceilalti, te vei simti tu mai bine? Crezi ca traind lovindu-i pe ceilalti doar pentru ca nu-i poti depasi te face mai bun? Crezi ca invidia si rautatea pe care le-o arati te vor apropia de ei? Crezi ca incercand sa desparti prieteni, sa-i faci pe ei sa se urasca ii vei aduce la tine? Crezi ca facand toate astea iti traiesti viatza?...Ce-ar fi daca ai gandi un pic? Ce-ar fi daca...nu! nu va speriati...nu va cer sa va schimbati, n-o sa reusiti...si nici nu incercati sa va simtiti...pentru ca pur si simplu nu puteti!...iar pentru ceilalti: traiti frumos, si lasati-i si pe ceilalti sa traiasca! lumea are nevoie de oameni mai buni...