It's in the ABC of growing up...

Mda, este. Si la propriu si la figurat.


Nu stiu de ce imi vine sa fac un exercitiu de backtraking cu ABC...
Nu stiu de ce imi vine sa arunc pe geam toate caietele si foile cu comentarii si canile de cafea si ambalajele de ciocolata si creioanele si pixurile si cartile de mate si si si...
Nu stiu de ce imi vine sa fac analiza pe text pana si pe ce scrie pe pachetul de biscuiti...
Nu stiu de ce nu stiu daca vreau sa treaca.

Ok, gata! Too much drama. Stii ce? De fapt tot ce stiu e ca vreau la mare. Vreau sa arunc pe mare toate chestiile inutile de care imi este plin capul acum si sa pastrez pentru mine ceea ce e cu adevarat important. Vreau sa zac c-o bere langa mine si sa aud marea cum imi povesteste despre lucruri frumoase...
De fapt stai asa! Nu-i dracu' asa negru. Saptamana asta a fost destul de interesanta. Probabil de indata ce va trece urmatoarea si totul va fi istorie am sa-mi amintesc cu mare placere si-am sa rad de momentele in care ma chinuiam sa inteleg ce-a vrut sa zica marele poet in opera sa si mai ales cum ma uitam la filme ca sa pricep psihologia personajelor ( nu, serios! asta chiar merge) si desigur imaginea camerei mele devastate de invazia materialelor de studiu imi va ramane intiparita mult timp pe retina. Sunt sigura ca si voua!
Noi sa fim sanatosi ca bacu' vine si pleaca si oricat ne-am strofoca, tot vine si tot pleaca...
Asadar, bafta multa!!! S-o facem si p-asta!

vreau...

Ce-ai face daca ai mai avea o singura luna in care sa fii copil cat pentru 18 ani? Ai incerca sa cresti? Sa te "maturizezi"?[Doamne cat urasc acest cuvant, prin simpla lui rezonanta, prin tot ce aduce dupa el] Ai incerca sa-ti impachetezi toata copilaria intr-o cutie, sa scri pe ea "a fost odata" si s-o pui intr-un dulap? Ai privi in fata cu speranta? Sau in spate cu melancolia amintirilor placute si neplacute care ti-au tasut pana acum viata? Ai intreba pe cineva ce sa faci?
...sau pur si simplu ai face ceea ce simti?
Am o luna in care vreau sa vad, sa stiu, sa cred, sa caut si sa gasesc, sa alerg si sa ma opresc ca sa privesc, sa cant, sa ascult, sa visez si sa ma trezesc, sa ma intorc in vis, sa creez, sa beau si sa petrec, sa vorbesc, sa spun ce vreau, sa fac ce vreau...vreau...vreau sa ma plimb pe mijlocul drumului, sa ma claxoneze toti, sa tipe, sa tip si eu, sa rada, sa rad si eu...vreau sa rad, sa rad cu ei, sa rad de ei, sa rad fara ei, sa rad mult, cat ma tin puterile, si-apoi sa plang, sa plang ca un copil, sa plang curat...sa plang frumos. Vreau sa zambesc tuturor, sa vorbesc cu toti, sa-i cunosc pe toti, sa-mi zambeasca toti...si-apoi sa fug de tot....sa fug departe...
Am visat...se facea, in visul meu de copil, ca ma dadeam intr-un leagan asezat pe malul marii...si era frig, dar apa era calduta si picioarele-mi atingeau nisipul, si valurile spalau malul, spalau sufletul, spalau tot...si nu era lume la mare, era pustiu...si eu vorbeam, vorbeam cu ea...si-i spuneam despre mine...ii ascultam povestile...marea stie atat de multe, ne cunoaste pe toti...stie povestea fiecaruia...si-mi spunea lucruri frumoase...si era asa placut acolo, si cineva venea cu o patura spre mine, mi-a pus-o pe umeri, mi-a zambit, i-am zambit si eu si s-a indepartat...am ramas din nou singura, ba nu...cu marea...
...nu m-am trezit, n-am fost in stare...si nu ma voi trezi. Nu-i doar o luna...e o viata intreaga...acum abia se deschid portile...

Timp...incotro mergi?

Ieri m-am intalnit cu trecutul...si a fost placut...amintiri...povesti...boacane...zambete...au ramas acolo...ieri am intors capul...am deschis albumul...am privit poza...in ea zambeau aceleasi chipuri, poate doar putin schimbate...aceiasi copii, aceleasi ganduri, poate alte idealuri, aceiasi oameni care privesc increzatori spre viitor...
Viitor...ieri m-am gandit la viitor...ne asteapta majorate, clasa a 11-a, fraze gen "baaaaa a trecut vacanta!" si multe alte lucruri de care nici nu stim...dar mai bine...mai bine sa lasam toate astea acolo! in viitor!...da...sa lasam majoratele, clasa a 11-a, intoarcerea din vacanta si toate celelalte surprize in viitor...cum am lasat acele zambete in albumul din trecut...sa ne rezumam la "e azi!" si sa ne bucuram de azi, sa-l traim pe azi asa cum e el fara posibilitatea lui maine...doar azi.

summit...aprilie...aristotel

Well well well...asta da 1 aprilie...un 1 aprilie inceput de la 12 noaptea:>...suntem bune mah! numai noi puteam!=))...da' hai sa nu vorbim despre asta ca am vorbit destul azi...hai lasa ca n-o sa radem de tine decat pana la 1 aprilie viitor:-J....si apoi de dimineatza..."stii m-a sunat profu...avem concurs de fizica...tre' sa mergem la pregatire pe perioada summitului"...asta e Adytzu>:D<...ai cazut...da' eu tot te iubesc:*...apoi la scoala...Nany>:D<...presupusul meu prieten:>...moaca mea presupusa de fericire absoluta si cea a Adytzei total stupefiata...ma credeai pe mine in stare de asa ceva ma Nany ma?...oricum n-am sa-ti uit expresia fetei muuuuulta vreme:))=))...daaaa...la scoala s-a intamplat ceva ciudat...voi ati observat ca azi lumea a fost mult mai vesela?...erau mai zambareti si decat de valentine's day...parca ne daduse cineva la toti praf de fericire...toata lumea radea...radeam noi in ore...radeam noi la ora de desen in timp ce elucidam mesajul reclamei cu Dorel:>...radeam noi in ora de fizica...radeam eu la profu si profu la mine...daca ne-a si dat drumu de la o ora va dati seama...si toti radeau...trebuie sa-l felicitam pe dl Georgescu pentru prima sa gluma reusita din istorie(aplauze in fundal)...deci chiar am ras de data asta...pinguinii la razboiul mondial:>...toti radeam...apoi...julietoooooo(p-asta s-o inteleaga numa' cine stie k mai mult nu zic k mi-o incasez:-")...apoi geniala intrebare:"Si ce ai tu de impartzit cu fundul ei?"...salvat de 311...plus...tricoul meu de ieri...ia nu va mai luati de el! k e foarte dulce>:P...ce daca broasca are chilotzi roshii cu buline albe? va ofticatzi?:>...cofetarie...discutie despre...ma rog...atze...in cofetarie...numai noi mah! numai noi!=))...a da! si pentru toate astea un mare aristoteeeeeeeeeeel...
...si dupa toate astea am iesit nepacalita:D...nu m-a prins nimeni azi...ma simt mandra de mine:))=))...hai s-aveti un summit cat mai fericit!(ca nici n-avem teme de zici ca avem 5 ani de vacanta:-J)....si vedeti ca mai e cv din 1 aprilie...take care

Copilarie...

Aseara m-am gandit la tine. Dulce copilarie...mi-e dor de tine! Mi-aduc si-acum aminte, parca a fost ieri. Cum ne jucam in fata blocului, cum ne intorceam murdari si obositi in casa seara, cum strigam la mama de fiecare data cand vroiam ceva sau cand ma certam cu cineva, saream coarda si jucam sotronul, elasticul, tarile, neuitatul "de-a v-ati ascunselea" cunoscut mai mult ca "fatza" si multe altele...si iarna...cu sania, mai stiti cand ne dadeam cu sania? Le uneam si faceam trenuletul...sau bataile cu bulgari si omul de zapada urias din noaptea de Revelion? Ce-a nins in noaptea aia...si cum am iesit noi afara sa ne jucam inainte de 12...eu una n-am sa uit...prea multe amintiri...imagini intiparite in minte pentru totdeauna...Si jocul cu papusile din scara blocului...Doamne si ce mai alergam!...urcam pana la 4 de cel putin 20 de ori pe zi...si cate ture faceam "la sifoane", sau la magazinul de unde luam guma aia tare de-ti rupeai dintii in ea...dar ce conta! noua ne placea...si banutii de ciocolata sau inghetata la cornet...sau cand suparam vecinii...v-amintiti?...da da batranica "simpatica" de la parter...i-am mancat juma' de viata...si iarna cand veneam de afara sa ne mai incalzim la un calorifer...eram uzi learca si pe jumate inghetati dar fericiti...Oare copiii de azi cunosc astfel de jocuri? Nu...ei s-au nascut cu calculatorul in fata...Cati dintre ei credeti ca se mai joaca la fel ca noi? Putini, nu-i asa?!...Si-atunci ma-ntreb...oare copii de azi sunt fericiti? Oare stiu ei ce pierd stand ore in sir in fata aparatului ce le controleaza viata? De cand n-ati mai auzit un ras curat de copil?...Poate ai uitat de ei copilarie!...Ia-i si pe ei in lumea ta!...Da-le si lor ce mi-ai dat mie...
Iti multumesc, copilarie!

Peretele cu amintiri

Ei bine...uite ca revin si, cum am promis, de data asta fac referire la lucruri mai frumoase din viata. Si ce e mai frumos decat o amintire? Da, stiu...mai multe amintiri. Hai sa va zic ce mi s-a intamplat intr-o zi, nu cu foarte mult timp in urma. Desi stau de aproape 6 ani in bloc n-am observat niciodata peretele de la parter. Desigur, oamenii cand intra in bloc se indreapta grabiti spre lift, apasa butonul si pana vine liftul unii se uita la avizierul cu intretinerea si altii, ca mine, neinteresati de acest aspect al vietii se uita pe pereti. De data asta n-am facut chiar rau sa ma uit pe pereti...am vazut peretele asta, peretele ce poarta in spate insemnari a generatii intregi. Am aruncat o privire mai de aproape. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost, scrijelit cu pixul destul de mare, 21.04.2004...oare ce s-a intamplat pe 21 aprilie in 2004?...nu stiu...dar daca ii intreb pe ei cu siguranta isi vor aminti vreo intamplare fericita sau mai putin fericita, dar oricum importanta. Imi intorc privirea in alta parte...cu un alt pix era scrisa pe perete o urare de Sf. Mihail si Gavril(8.11.2002). Continui...devin din ce in ce mai interesata...Intr-un alt colt scrie: "Azi 19.XII.2002 ora in jur de 8 Au termiat baietii lucrarea si ii asteptam sa bem"...recunosc am inceput sa rad, dar un ras copilaresc, un ras placut...nu ma supara ce vad...si insemnarile sunt multe...intr-o alta parte este scrisa o intreaga poveste...pe care, recunosc, nu am avut rabdare sa o citesc in intregime( pe langa faptul ca vecinii care treceau se uitau oarecum ciudat la mine...sunt sigura ca ei n-au observat insemnarile de pe perete...sau poate se ingrijoreaza doar de faptul ca scara blocului nu arata tocmai bine cu ele acolo). Toti avem amintiri si fiecare dintre noi isi alege modul sau unic de a le pastra...ei au ales acel perete...peretele pe care vor scrie poate si copii mei(daca nu se va gandi cineva sa-l zugraveasca pana atunci...slabe sanse)...peretele ce pastreaza vie fiecare amintire, creand parca o istorie. Momente, imagini...le vor ramane vesnic intiparite in memorie...si astfel, peste ani, asteptand acelasi lift isi vor indrepta privirea poate de la lista cu intretinerea spre peretele ce le cunoste povestea...si vor zambi.

ps: l-au zugravit!:|