Pierdut trecut

...cine-l gaseste sa-l pastreze.

"Mergea prin ploaia rece si nu-i pasa de nimic. Zambea fara sa stie de ce si ferdona un refren drag ei. Calca pe covorul de frunze in mii de nuante. Macar atat are si toamna frumos! Pentru prima data nu era nervoasa pe ploaie. Privea in sus si primea cu placere picaturile ce i se asezau pe fata. Era in sfarsit linistita..."

I couldn't help but wonder...

E mai usor sa cauti in trecut?

"Statea singura in patul mare si rosu. Nimic nu-i putea lua gandul de la intrebarea ce-o rodea de cateva zile. 'Cause I am your lady and you are my man... Cam la asta se rezumau povestile unor cunoscuti. Sunt frumoase, zici ca le-au decupat din carti si le-au dat drumul in realitatea ei ca s-o ameteasca si mai rau. Oare oamenii se satura s-o ia de la capat si de-aia se intorc spre trecut? Sau e destin? Nu avea cum sa gaseasca raspuns de vreme ce nu avea putere s-o ia de la capat si ii era frica sa se intoarca in trecut. Se gandea cat de mult ii placea sa se joace. N-o interesa prea tare daca pierdea sau castiga, dar se temea ingrozitor ca intr-o zi se va trezi jucandu-se singura. Se simtea atat de drama queen si totusi ii placea sa se gandeasca la astfel de lucruri, sa-si puna tot felul de intrebari si sa spere ca va gasi candva raspunsuri. Ii placea sa creada ca mai crede inca in finaluri fericite si-i placea sa arate oamenilor asta. Dar pana la urma seara ii era mereu frica..."

Stii, cand eram mica si imi era frica sa dorm singura seara mama imi lasa o luminita mica aprinsa. Cum sa-i las luminita aprinsa inimii?

Cautare de negasire

Oricum, zambetul ramane.
...sau poate doar am nevoie de putina meditatie dupa o zi atat de matematica.

"Imi place atat de mult sangele meu inotand in alcool in armonie perfecta cu dansul peretilor acestei camere. Pana si creierul ciocneste acum un pahar de vin...cu inima. Oare cat vin ii trebuie inimii sa se imbete cu adevarat? Si daca se imbata danseaza? Poate inima face urat la betie. Mi-ar placea atat de mult sa dansez acum, aici. As dansa cu oricine si mult, pana la epuizare. Bine, mai putin pe vocea aceea. Ea inca ma strapunge cu forta a o mie de cutite. Dar cu miere. Mai bine erau cu sare. Si-as canta acum, dar prefer sa ascult. Sa stau, sa ma uit la cer si sa ascult. A trecut timp de cand n-am mai vazut o stea cazatoare. Ar trebui sa-mi reinnoiesc dorintele. Si..cat de bine suporta inima o mahmureala? Oare se mai imbata si a doua oara? Cand o sa vrea sa-mi vorbeasca am s-o intreb. Si-ti zic si tie."


Stii, mereu mi-au placut hanoracele alea pufoase de pe tine.

It's in the ABC of growing up...

Mda, este. Si la propriu si la figurat.


Nu stiu de ce imi vine sa fac un exercitiu de backtraking cu ABC...
Nu stiu de ce imi vine sa arunc pe geam toate caietele si foile cu comentarii si canile de cafea si ambalajele de ciocolata si creioanele si pixurile si cartile de mate si si si...
Nu stiu de ce imi vine sa fac analiza pe text pana si pe ce scrie pe pachetul de biscuiti...
Nu stiu de ce nu stiu daca vreau sa treaca.

Ok, gata! Too much drama. Stii ce? De fapt tot ce stiu e ca vreau la mare. Vreau sa arunc pe mare toate chestiile inutile de care imi este plin capul acum si sa pastrez pentru mine ceea ce e cu adevarat important. Vreau sa zac c-o bere langa mine si sa aud marea cum imi povesteste despre lucruri frumoase...
De fapt stai asa! Nu-i dracu' asa negru. Saptamana asta a fost destul de interesanta. Probabil de indata ce va trece urmatoarea si totul va fi istorie am sa-mi amintesc cu mare placere si-am sa rad de momentele in care ma chinuiam sa inteleg ce-a vrut sa zica marele poet in opera sa si mai ales cum ma uitam la filme ca sa pricep psihologia personajelor ( nu, serios! asta chiar merge) si desigur imaginea camerei mele devastate de invazia materialelor de studiu imi va ramane intiparita mult timp pe retina. Sunt sigura ca si voua!
Noi sa fim sanatosi ca bacu' vine si pleaca si oricat ne-am strofoca, tot vine si tot pleaca...
Asadar, bafta multa!!! S-o facem si p-asta!

Something special

Pentru ca n-am scris niciodata despre tine.

N-am crezut sa fie cineva ca tine in lume pana sa te cunosc si nu stiu daca voi mai cunoaste pe cineva asa. Numai in inima ta pot incapea atat de multi oameni in acelasi timp si pentru asta esti admirabila.
Daca exista dreptate si adevar in lume, tu ai sa traiesti o viata frumoasa si daca nu luam in considerare multele momente in care eu ti-o fac imposibila, putem spune ca a inceput bine.
Stii? Cred ca atunci cand te-ai nascut au zis ursitoarele c-ai sa fii extraordinar de fericita si iubita(asa cum esti) dar ca tre' sa-ti dea si ceva nasol, asa ca ti-au dat o poza cu mine si ti-au zis: O sa-ti iasa chestia asta in cale candva, sa nu fugi ca n-ai sa scapi. Ei bine, ce ti-e scris in frunte ti-e pus asa ca n-a trecut mult timp si m-am impiedicat de tine in drum spre casa acu vreo 3 ani. Nu e vina mea c-aveam superglue pe mine atunci. Ce-a urmat stii si tu. Si uite-asa de 3 ani incoace asculti 540 de aberatii pe minut si esti inca aici. Asadar cred ca se cuvine sa-ti adresez un imens "Multumesc!" pentru ca existi, din strafundul sufletelului meu mic si enervant.
La multi ani, Adytzu!!!!
Te iubesc. Mult.


P.S.:Abia astept sa ridicam prima casa:X

Esti mai frumoasa cand plangi

Poate. Timpul curge. E rosu si nu pare sa mai fie mult.

"Statea in fata oglinzii. Nu intelegea de ce nu vede nimic, nimic din ceea ce ar fi vazut inainte. A! poate e de la haine, isi spuse incet si incepu cu o urma de speranta sa si le dea jos pe toate. Sta goala in fata oglinzii si privea in gol. Nimic. Intr-un colt de oglinda se reflecta o pereche de pantofi cu toc, hainele aruncate haotic pe jos pareau un jaratic pe care calca. Dar nu o ardea! Si inca nu vad nimic...nimic decat o forma aproape perfecta. Ce frumos era cand vedeam un suflet aproape perfect! Unde-o fi?
Priveste descumpanita spre oglinda, nu-si poate misca privirea. Vede doar cat permite reflectia din oglinda. In spate, in cel mai indepartat plan se zareste o raza de lumina. E soare afara, dar aici e frig, e gol! Vocea aceea nu-i mai rasuna in ureche, n-o mai poate auzi si nici n-o mai recunoaste. Asa incepi sa uiti?
Nu traise mult pana atunci, dar nici putin. In schimb nu stia sa uite. Spunea mereu ca era intr-un bar la ora in care s-a predat asta, cu o carte de versuri in fata si-un pahar cu vin. Ar fi vrut sa fuga in momentul acela fara vreo destinatie anume si mai ales fara scop. Dar unde? In oglinda? Ar fi vrut sa fuga prin oglinda, sa se gaseasca.
Secatuita de puteri cade pe podeaua rece si acoperita de haine. Priveste din nou in oglinda. Ia un pantof si il arunca cu cea mai mare putere pe care o avea in oglinda. In oglinda sparta ii apar chipuri de copil, un bebelus, o eleva de clasa I, o domnisoara, un sarut, un grup de prieteni. Se apropie de oglinda si isi vede obrazul pe care se scurge o picatura de apa. Ii revenise plasnul. Nu plangea decat cand era goala. Pantofii cu toc nu merg cu lacrimile.
Plangea atat de curat ca nu-i venea sa-si creada ochilor. Ce sentiment placut! Cata putere! Se ridica incet de pe podea, si privi din nou in oglinda. Ah! Ce bine ca nu stiu sa uit! Uite! Zambesc!
Se intoase cu spatele la oglinda si inainta spre raza aceea de lumina.
Ah! dar sunt fara haine! Nu-mi pasa!"

ceai

Imi place sa vorbesc cu tine pentru ca vii rar si stai putin.

"-Ma innebunesti! acum de ce razi? cu 5 minute in urma erai in stare sa omori pe oricine ti se punea in cale...
-De ce ma intrebi? doar stii ca nu-ti voi raspunde. N-ai ajuns sa ma cunosti dupa atata timp de cand ne...stim?
-Ba da, dar ma uimesti pe zi ce trece. Au dreptate cu totii! Te-am urmarit, i-am urmarit si pe ei. Ei spun ca esti la extreme. Nimeni nu-ti intra in voie. Azi visezi cu ochii deschisi si maine esti mai realista decat...matematica. Cum poti intr-o zi sa plangi la un final fericit de carte si a doua zi sa spui ca nu stiu care film are "final mult prea cliseic"? Azi te-am vazut mergand nervoasa prin troiene, iar maine, cu siguranta, te vei arunca in zapada.
-Foarte probabil. Mai vrei un ceai? si-i intinde calma ceainicul aburind. Dar ce e rau in asta?
-Ai sa-i innebunesti ca si pe mine. Oamenii vor sa stie, sa cunoasca tot. Nu poti sa dai peste cap totul asa...peste noapte. Oamenii eticheteaza si stii asta. Toti cei care te cunosc au un portret al tau in minte si se ghideaza dupa el cu scopul de a-ti face bine...sau rau. Iar tu ii derutezi.
-Nu-mi pasa! N-au decat sa bage extremele in portret si sa se ghideze dupa ele.
-Esti capricioasa.
-Poate.
-Ah! ai nevoie grava de mine. Nu trebuia sa te fi lasat atata timp de una singura.
-Ba nu am. E cel mai bine asa. Viata e mult mai frumoasa fara tine, no offense.
-Nu ma supar eu pe tine. Ma faci sa rad, ca de obicei. Dar nu toata lumea ar fi de acord cu tine, sa stii.
-Ba ar fi, daca n-ar fi asa creduli. Sunt prosti. Au impresia ca au constiinta mereu cu ei. Cantaresc totul inainte de a actiona, masoara, gandesc, cred ca vad totul prin ochii constiintei, ai ratiunii. Daca ar stii de cate ori stai la cafea si la tigara cu "ratiunile" lor poate-ar rade si ei ca mine. Vrei sa stii de ce radeam mai devreme? Cu toate procedeele tale logice n-ai reusit sa gasesti raspunsul. Am sa-ti spun. Radeam pentru ca fix in momentul acela ceva ma facuse fericita. Poate mirosea a scortisoara sau poate ca mancasem ciocolata...nu mai stiu.
-O, Doamne! Pe tine nu te convinge omul....aaa...conceptul, sau ce-oi fii eu. Dar pana la urma toate fac parte din farmecul tau.
-Ce-mi place cand ne intelegem!
-Si mie. S-a facut tarziu. Trebuie sa plec. Mai vin eu...nu ma astepta!
-Niciodata.
Isi puse inca o ceasca de ceai in timp ce-o privea punandu-si haina si iesind pe usa."

Absurd sau iluzoriu. Mai conteaza?

"Intuneric.
O pana si-o lumina bizara, o cana cu vin fiert si muzica in surdina. Miroase a scortisoara si-a dor.
Liniste.
O lacrima pe-o pagina de caiet mic. Se imprastie cerneala.
Frig.
O reflexie. In oglinda totul se vede altfel. Imi vad gandurile in oglinda. Sunt...curate.
Nimic.
O mare furioasa. Valul se loveste de pietrele mult prea mari de pe mal. Moare. Valul nu simte durere. Valul moare zambind.
Rasarit.
O melodie frumoasa si aceeasi carte cu versuri pe masa. Alta poezie.
Soare.
O hartie mototolita pe jos si-o cutie cu amintiri incuiata-n sifonier. O floare arsa-n scrumiera.
Nori.
O carare ce duce spre "foarte departe". Un bagaj mic. Nu pasesc.
Ploaie.
O umbrela uitata undeva acolo. Privesc inapoi. Se scurge rimelul si se uda pantofii. Nu merita!
Curcubeu.
O lumina placuta si-un prosop cald. Un deal, un varf de munte. Putere.
Apus.
O cadere lina. Somn. Daca as inchide ochii, as visa. Daca ar fi sa visez, as visa frumos. Daca ar fi sa realizez ca nu e vis as zambi. Dar eu privesc spre soarele rosu...
Bezna.
O stea!"

Ganduri in pauza de masa a neuronului meu

Azi a nins. Credeam ca decembrie a uitat ca trebuie sa fie magic. Oricum nu m-ai convins in totalitate, ai auzit? I'm waiting for something huge! Un viscol micut pare a fi un inceput bun totusi. Am ascultat colinde azi. Sunt frumoase colindele, desi uitam de la an la an sa ne bucuram de ele.
Invart inelul asta pe deget si ma gandesc. La ce ma gandesc? Nu stiu...la de toate.
Ma gandesc cum ar fi fost daca n-ar fi fost asa. Ce sa fie? Orice! E neplacut sa te gandesti la deciziile pe care le-ai luat deja si sa cantaresti celelalte posibilitati. E si mai urat sa te gandesti la greseli, pe-astea le evit cat pot de mult. Ma deprima si nu e cazul.
Ma mai gandesc la sfarsituri...asta e natural, doar e sfarsit de an. Am mentionat vreodata cat de mult urasc sfarsiturile, de orice fel? Bine, exceptie face happy end-ul ideal "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti", in care incep sa nu mai cred asa de mult. Pana la urma si adancile batraneti au un final, unu' destul de nasol daca ma intrebi pe mine.
Da...degradarea e un final urat. Urasc degradarea cum urasc sfarsiturile, ba nu! mai mult. Urasc degradarea oamenilor; si pe cea fizica si pe cea morala. Iubesc si admir frumusetea...sa vezi cum dispare e dureros. Urasc degradarea relatiilor dintre oameni, de orice fel. In contextul prieteniei vad adesea cum oamenii nu mai pastreaza legatura atunci cand nu se mai vad zilnic. Isi face fiecare alti prieteni pe care-i va lasa la un moment dat si apoi vor urma altii si altii, totul depinde de factorul temporal si de cel spatial. Cat despre iubire, degradarea iubirii e cea mai urata, cea mai dureroasa posibila. Ucide-o! Ucide-o in plin apogeu, in momentul ei de glorie. Mai bine ucizi iubirea atunci decat s-o vezi degradandu-se. Asa iti vei aminti frumos de ea, n-ai sa stii niciodata cum arata iubirea ridata, obosita, bolnava, in baston si apoi intr-un pat de spital. Ai sa ti-o amintesti mereu asa cum era...tanara si plina de viata, frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Desigur n-ai sa stii niciodata cand e apogeul pentru ca mereu vei crede ca se poate mai mult, se poate mai bine. Oamenii sunt lacomi, vor mereu mai mult.
Ma gandesc des la fericire. E absracta si relativa. Apoi ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de fraiera sunt uneori[a se citi mai mereu]. Foarte. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de multa nevoie am de ciocolata acum. N-am voie. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la versuri din diverse melodii. Asta-mi place, intotdeauna exista un vers dintr-o melodie care sa se potriveasca situatiei sau sentimentului sau starii mele.
Paradoxal, acum nu exista. Sau nu vreau sa existe.
Ma mai gandesc la amintiri. Sunt multe. Unele sunt frumoase si inofensive. Altele sunt urate, la ele nu ma gandesc. Iar altele sunt frumoase si dor. Vreau sa ma gandesc la altceva.

Cred ca neuronul meu a mancat destul.

Pe porunci

"-Saruta-ma!
-De ce?
-De ce nu? pana la urma e doar un joc.
-Si tu faci regulile? ce fel de joc?
-Reguli...nu! Nu sunt reguli, bine...poate doar una. Ai voie sa faci orice, orice iti trece prin cap...si eu la fel. Putem juca zi si noapte pana la epuizare, pana cand unul din noi cedeaza. Iar atunci cand cedeaza va face o pauza de cateva minute si apoi va reveni in joc. Poti sa tipi, poti sa lovesti, poti sa fugi si apoi sa te intorci, poti sa razi si sa plangi in acelasi timp, poti sa bei, poti sa dansezi, pot sa te invit la dans desi sunt fata, poti sa canti, putem canta impreuna, poti sa dormi, poti sa visezi, poti sa faci tot! De fiecare data cand castigi imi poti porunci orice, la fel si eu. Este permis orice, joaca-l cu mintea, cu trupul, cu toata fiinta ta! Dar nu lasa inima sa joace, pentru ca triseaza..."

Haotic

Pentru ca exista si cred in ea, desi o urasc...legea compensatiei.
"Ploua. Nimic mai aberant si mai neplacut atunci cand plangi. Nu-mi place...incep sa nu-mi placa din ce in ce mai multe lucruri, in timp ce-mi plac atat de mult altele. Ma doare capul. Nimic mai potrivit pentru un eseu despre simbolism ca tema la romana. Ma sperie din ce in ce mai mult conceptul "timp". Pentru ca-mi lipseste cu desavarsire si pentru ca ma uraste enorm...sau pur si simplu pentru ca zici ca functioneaza pe baterii duracell nelimitate (iepurasul timp chiar nu vrea sa se odihneasca?). Apoi ma scarbeste tehnologia pentru ca e abstracta...nu exista sau exista doar aunci cand are ea chef, si in niciun caz cand ai nevoie de ea. Mi-ar placea sa n-am nici eu curent acum...si-asa stau sub o plapuma unde nu-i lumina. As vrea sa am un tv imens, sau nu...nu! unul de-ala mic si eventual alb negru, singura culoare care sa se vada sa fie totusi visiniu. Asa...as vrea sa am tv-ul asta nu ca sa ma uit la otv, nici ca sa vad stirile cu guvernul care schimba data bac-ului sau sa aud despre alegerile prezidentiale...as vrea tv-ul asta ca sa-mi vad la el fiecare zi din viata in reluare, undeva pe la 12 noaptea. Si sa se inregistreze pe caseta, da-l incolo de dvd! Vreau sa pot sa dau banda inapoi, sa pun pauza unde-mi place, sa pot sa ma uit iar si iar la anumite secvente si sa pot sa le sterg pe cele care nu-mi plac. Vreau sa fie soare...de ce vara vreau sa fie frig si cand e frig vreau sa fie soare? da stiu...sunt pretentioasa. Ah! Imi mai arunc ochii pe tema la romana in timp ce-mi adun ideile pe care le pun random aici. Nu-mi place Bacovia. Vreau sa scriu despre Baudelaire, nu despre Bacovia. Durerea de cap nu ajuta la intelegerea textului. Si oricum, creionul meu stie sa deseneze si sa scrie...nu stie sa faca disectie pe literatura. Cred ca tot ce-mi trebuie acum e un pahar cu vin rosu, a! si-o ciocolata. Si tu."

duminica...

Cat esti de frumos duminica, Bucuresti! cu oamenii tai calmi de duminica, cu copiii tai, cu parcurile tale, cu strazile tale, cu linistea ta...de duminica.

E 10 dimineata si soarele nu e inca la ultimul etaj al cerului. Voi trece strada pentru ca aici e umbra si pe partea cealalta e soare. Vreau sa ma incalzeasca soarele. M-am trezit prost azi...m-am trezit captiva. Vreau sa ma plinb, gandea inchizand usa de la scara blocului. Am sa gasesc un parculet si-am sa ma opresc acolo. Cat e de frumos afara! Uite, batraneii aceia se plimba linistiti brat la brat. Oare voi ajunge si eu asa? Ah! ce parculet frumos, as putea sa ma opresc aici. Dar mai merg putin inainte, e atat de frumos, sunt atat de multi oameni, vreau sa-i vad pe toti. Da! mai merg putin si apoi ma intoc aici. Vai, baietelul acela e imbracat la fel ca tatal sau, imi amintesc de varul si unchiul meu. Asa mult imi place sa vad tatici cu baietei, sunt foarte draguti. Inca un parc, si mai frumos...am sa ma intorc aici. Cata lume se plimba ca si mine...cati oameni fara griji...sau poate doar le-au lasat acasa pentru cateva ore.
Isi continua drumul printre oamenii mult prea linistiti, pe strada mult prea linistita, prin orasul mult prea linistit petru a fi Bucuresti. Ce frumos e sa mergi fara sa trebuiasca sa ajungi undeva! Dar cand am ajuns aici? cat am mers...Parcul mare e pe partea cealalta a strazii. Azi travesrsez regulamentar. Nu ma grabesc. Cati copii! sa-i privesc cum imi zambesc e de ajuns ca sa fiu fericita. Vreau...vreau sa stau pe-o banca. Asa de bland e soarele...Uite aia! aia e buna!...mmmm sau poate nu. Inainteaza printre copaci, bancute si copii cu parinti, cu bunici...Aici! e perfect. Banca de la rascruce, daca tot nu ma pot hotari unde sa stau. Scoate cartea pe care o are intotdeauna in geanta. Citesc despre Bucurestiul vechi...cat poate fi de placuta coincidenta...
"Hai prinde-o! prinde masinuta!"
Isi ridica ochii din paginile cartii. Inca un tatic cu fiul sau, cat sunt de frumosi! Vai dar ce alearga copilul si ce frumos rade! Baietelul continua sa-si alerge masinuta cu telecomanda, rasetele se indeparteaza, ea se intoarce in vremea tramvaiului de lemn.
"Las-o! Nu e frumos sa atingi lucrurile altora!"
Buna! ii spune ea copilului care tocmai se prinsese de geanta sa. Tatal il indeparteaza: "O zi buna!" La fel! raspunde cu gandul departe. Ce frumos mi-a zambit, ce curat!
Ah! mi-e frig...de ce a venit norul ala? Continua sa citeasca. Haide! intoarce-te! Nu vreau sa plec acasa cu amintirea unui nor! Se ridica de pe banca si inainteaza....nu stie spre ce, probabil spre soare. Se opreste pe malul lacului. Am sa stau aici pana iese soarele...

pe dos...

...pentru ca azi beau vin alb si tin in mana un trandafir rosu.
Poate pentru ca e vineri 13...poate pentru ca mi-e somn mult prea devreme, poate pentru ca azi n-am fost cea scandaloasa si cea magnifica, am fost doar putin crizata...poate pentru ca azi am intarziat la o ora libera...poate pentru ca nu desenez, ci scriu azi...

Creionul ii fuge din mana...se ascunde sub foi si o lasa asa...goala...Fara el, fara el nu e nimic. Cartea de versuri e tot acolo, o deschide din cand in cand si citeste: "De e sens intr-asta e intors si ateu..." Da pagini la rand cu o viteza uimitoare, cauta ceva, un vers, o stare, un cuget care sa-i descrie sentimentul. Soarele nu mai e, se intuneca din ce in ce mai mult, nici luna, nici stele...doar negrul infinit al cerului. Isi intoarce privirea de la fereastra, nu-i place! Cauta printr-o mare de hartii creionul, si cauta, cauta...nimic. Azi mana s-a certat cu creionul, inima s-a certat cu mintea. Ea e singura, nu se cearta cu nimeni. Isi cauta inca in intuneric cel mai fidel prieten. Inchide ochii. Si-asa nu-i lumina, ochii sunt buni doar la lumina, isi spune atingand fiecare colt al camerei. Simte fiecare obiect. Atinge scaunul, masa...iar hartii...incearca in dulap, isi intinde mana pe-o etajera, au! uitase ca a pus acolo trandafirul alb, atat de iubit. Isi atinge degetul cu buzele, trece, ceva atat de frumos nu poate rani. Se intoarce la birou. De undeva, de afara, de departe patrunde o raza de lumina. In vapaia noptii vinul rosu din pahar e mult mai frumos. Langa el alte foi scrise, aruncate fara logica, nimic nu e logic la ea! isi pune capul pe birou si priveste lung, in zare; ea vede o zare, ce daca e noapte? dorinta, imaginatia, visul sunt mai presus de intuneric. Daca ar avea creionul ar face din noapte zi, din apa foc, din rosu alb, din vis realitate. Dar se resemneaza. Astazi creionul nu vrea. Dar poate maine....Inchide din nou ochii, de fapt nici nu stie daca i-a deschis. Se va gandi la asta maine...

Se poate!

pentru ca se poate ma!...foaaaaaaarte frumos...oricine ar fi Irina, o vecina din blocul de vis-a-vis...trebuie sa se simta foarte bine acum...pentu ca pe strada din fata balconului meu scrie chiar acum asta...

...Bravo! la mai multi baieti din astia;))...

moment...

Un pahar de vin in fata si ciocolata nelipsita de pe birou, un caiet si un creion...un morman de foi stau de-o parte, nu mai desenez azi...Am in fata cea mai grea tema de pana acum, nu pentru ca e grea ci pentru ca e acum...eseu despre adevar...Cate as avea de spus acum despre adevar si totusi n-as spune nimic...nu stiu...nu vreau sa mai stiu nimic...Vreau doar sa scriu, sa scriu aici, sa-mi scriu tema, sa scriu o carte...o poveste...sa ma cufund in ea, sa ies din realitate si sa intru in lumea pe care sunt in stare s-o creez, sa scriu continuu, sa umplu foi, caiete, sa pierd notiunea timpului-oricum nu mi-a folosit niciodata-, sa ma pierd in cuvinte cu intelesuri doar pentru cativa, sa-mi vars furia intr-o foaie de caiet, sa uit, sa obosesc, sa ma sfarsesc odata cu povestea, sa-i dau tot ce am mai bun si-apoi sa cad...sa ma prinda zorii zilei cu creionul in mana...sa lesin in razele reci de iarna ale soarelui- ce-i pasa lui?- sa ramana doar paharul gol si creionul, singura mea arma impotriva lumii. Si-apoi sa ma trezesc...mai puternica, mai puternica decat oricand, mai curata, mai fericita, mai linistita...sa ma privesc in oglinda si sa fac cunostinta cu mine, sa ies afara, sa ma orbeasca soarele, sa-l sfidez si...sa merg inainte. Si-apoi sa rad...

Happy day...

Just wanted to have this noted somewhere...6th of october, a happy day...stiti voi, ca notatiile in calendar...o zi lunga, inceputa cam prost, cu o raceala, cu trezirea cu 2 ore mai devreme decat normal si cu o usa inchisa, cu televizoarele din metrou si cu drumurile pana la liceu si inapoi...continuata cu ore de mate la care am fost partial atenta si cu raspunsuri de genu' "nu mai e loc"(pt cunoscatori), apoi cu scociu' d la fdc[da' nu ma plang pt k scociu' rullz in fatza orei de istorie]...un nes caldut inainte de ora de fizica...o ora de fizica nice[ceea ce e mult spus pt orele d fizica, sa ne intelegem], inca o ora de fizica...mai putin nice dar in fine ultima:X...apoi un drum spre casa...deosebit as putea spune...bucuresti, daca nu m-as fi nascut si n-ash fi crescut aici n-as putea trai aici:-J...apoi home: veste buna:X:X[motivul principal al postului si-al fericirii mele]...da' nu va zic:P...si-apoi alte surprize, amintiri...etc.
All in all...mai vreau zile ca asta...si acum inapoi la teme(:|...take care!

Timp...incotro mergi?

Ieri m-am intalnit cu trecutul...si a fost placut...amintiri...povesti...boacane...zambete...au ramas acolo...ieri am intors capul...am deschis albumul...am privit poza...in ea zambeau aceleasi chipuri, poate doar putin schimbate...aceiasi copii, aceleasi ganduri, poate alte idealuri, aceiasi oameni care privesc increzatori spre viitor...
Viitor...ieri m-am gandit la viitor...ne asteapta majorate, clasa a 11-a, fraze gen "baaaaa a trecut vacanta!" si multe alte lucruri de care nici nu stim...dar mai bine...mai bine sa lasam toate astea acolo! in viitor!...da...sa lasam majoratele, clasa a 11-a, intoarcerea din vacanta si toate celelalte surprize in viitor...cum am lasat acele zambete in albumul din trecut...sa ne rezumam la "e azi!" si sa ne bucuram de azi, sa-l traim pe azi asa cum e el fara posibilitatea lui maine...doar azi.

it's over...

...well, not actually!...mai avem 2 ani...asa cum spuneam am revenit la finalul anului scolar cand spuneam ca voi putea "lesina in voie"...ei bine n-am lesinat, dar mi-au trebuit cateva zile bune de somn ca sa ma refac dupa noptile nedormite de la sfarsitul anului...sfarsit...Doamne! cand aud cuvantul asta ma trec fiori...cine a inventat "sfarsitul"? si de ce? urasc sfarsiturile... sfarsit de an scolar, sfarsit de generala, apoi de liceu, de facultate, sfarsit de carte, de film, de prietenie, de incredere, insusi sfarsit de viata...nu-mi plac...si totusi exista...si trecem peste ele, si asa mergem mai departe, privind inainte...ce urmeaza? inca o poveste cu un inevitabil sfarst...si continuam...inaintam grabiti, cu pasi hotarati, rareori ne intoarcem sa vedem ce lasam in urma... in spate umbrele ne zambesc...sunt acum doar poze intr-un album si amintiri ramase in minte si in suflet...
Voi privi peste ani la poza asta si probabil, dupa cum ma cunosc, o voi sterge de lacrimi si imi voi aminti de "ziua fetelor in rochie" cum mi-a placut sa-i spun...si voi zambi...
...si acum, lasand nostalgia la o parte ca totusi ne mai asteapta doi ani de liceu si n-are rost sa bocim de pe acum, as vrea sa va urez tuturor celor care v-ati obosit sa cititi pana aici o vacanta cat mai frumoasa, sa va odihniti, sa va distrati si sa va intoarceti cu forte proaspete la anul...si vreau sa-mi urez si mie o vacanta frumoasa, daca imi este permis:D...be happy!...or at least try!

summit...aprilie...aristotel

Well well well...asta da 1 aprilie...un 1 aprilie inceput de la 12 noaptea:>...suntem bune mah! numai noi puteam!=))...da' hai sa nu vorbim despre asta ca am vorbit destul azi...hai lasa ca n-o sa radem de tine decat pana la 1 aprilie viitor:-J....si apoi de dimineatza..."stii m-a sunat profu...avem concurs de fizica...tre' sa mergem la pregatire pe perioada summitului"...asta e Adytzu>:D<...ai cazut...da' eu tot te iubesc:*...apoi la scoala...Nany>:D<...presupusul meu prieten:>...moaca mea presupusa de fericire absoluta si cea a Adytzei total stupefiata...ma credeai pe mine in stare de asa ceva ma Nany ma?...oricum n-am sa-ti uit expresia fetei muuuuulta vreme:))=))...daaaa...la scoala s-a intamplat ceva ciudat...voi ati observat ca azi lumea a fost mult mai vesela?...erau mai zambareti si decat de valentine's day...parca ne daduse cineva la toti praf de fericire...toata lumea radea...radeam noi in ore...radeam noi la ora de desen in timp ce elucidam mesajul reclamei cu Dorel:>...radeam noi in ora de fizica...radeam eu la profu si profu la mine...daca ne-a si dat drumu de la o ora va dati seama...si toti radeau...trebuie sa-l felicitam pe dl Georgescu pentru prima sa gluma reusita din istorie(aplauze in fundal)...deci chiar am ras de data asta...pinguinii la razboiul mondial:>...toti radeam...apoi...julietoooooo(p-asta s-o inteleaga numa' cine stie k mai mult nu zic k mi-o incasez:-")...apoi geniala intrebare:"Si ce ai tu de impartzit cu fundul ei?"...salvat de 311...plus...tricoul meu de ieri...ia nu va mai luati de el! k e foarte dulce>:P...ce daca broasca are chilotzi roshii cu buline albe? va ofticatzi?:>...cofetarie...discutie despre...ma rog...atze...in cofetarie...numai noi mah! numai noi!=))...a da! si pentru toate astea un mare aristoteeeeeeeeeeel...
...si dupa toate astea am iesit nepacalita:D...nu m-a prins nimeni azi...ma simt mandra de mine:))=))...hai s-aveti un summit cat mai fericit!(ca nici n-avem teme de zici ca avem 5 ani de vacanta:-J)....si vedeti ca mai e cv din 1 aprilie...take care