I couldn't help but wonder...

E mai usor sa cauti in trecut?

"Statea singura in patul mare si rosu. Nimic nu-i putea lua gandul de la intrebarea ce-o rodea de cateva zile. 'Cause I am your lady and you are my man... Cam la asta se rezumau povestile unor cunoscuti. Sunt frumoase, zici ca le-au decupat din carti si le-au dat drumul in realitatea ei ca s-o ameteasca si mai rau. Oare oamenii se satura s-o ia de la capat si de-aia se intorc spre trecut? Sau e destin? Nu avea cum sa gaseasca raspuns de vreme ce nu avea putere s-o ia de la capat si ii era frica sa se intoarca in trecut. Se gandea cat de mult ii placea sa se joace. N-o interesa prea tare daca pierdea sau castiga, dar se temea ingrozitor ca intr-o zi se va trezi jucandu-se singura. Se simtea atat de drama queen si totusi ii placea sa se gandeasca la astfel de lucruri, sa-si puna tot felul de intrebari si sa spere ca va gasi candva raspunsuri. Ii placea sa creada ca mai crede inca in finaluri fericite si-i placea sa arate oamenilor asta. Dar pana la urma seara ii era mereu frica..."

Stii, cand eram mica si imi era frica sa dorm singura seara mama imi lasa o luminita mica aprinsa. Cum sa-i las luminita aprinsa inimii?

It's in the ABC of growing up...

Mda, este. Si la propriu si la figurat.


Nu stiu de ce imi vine sa fac un exercitiu de backtraking cu ABC...
Nu stiu de ce imi vine sa arunc pe geam toate caietele si foile cu comentarii si canile de cafea si ambalajele de ciocolata si creioanele si pixurile si cartile de mate si si si...
Nu stiu de ce imi vine sa fac analiza pe text pana si pe ce scrie pe pachetul de biscuiti...
Nu stiu de ce nu stiu daca vreau sa treaca.

Ok, gata! Too much drama. Stii ce? De fapt tot ce stiu e ca vreau la mare. Vreau sa arunc pe mare toate chestiile inutile de care imi este plin capul acum si sa pastrez pentru mine ceea ce e cu adevarat important. Vreau sa zac c-o bere langa mine si sa aud marea cum imi povesteste despre lucruri frumoase...
De fapt stai asa! Nu-i dracu' asa negru. Saptamana asta a fost destul de interesanta. Probabil de indata ce va trece urmatoarea si totul va fi istorie am sa-mi amintesc cu mare placere si-am sa rad de momentele in care ma chinuiam sa inteleg ce-a vrut sa zica marele poet in opera sa si mai ales cum ma uitam la filme ca sa pricep psihologia personajelor ( nu, serios! asta chiar merge) si desigur imaginea camerei mele devastate de invazia materialelor de studiu imi va ramane intiparita mult timp pe retina. Sunt sigura ca si voua!
Noi sa fim sanatosi ca bacu' vine si pleaca si oricat ne-am strofoca, tot vine si tot pleaca...
Asadar, bafta multa!!! S-o facem si p-asta!

Something special

Pentru ca n-am scris niciodata despre tine.

N-am crezut sa fie cineva ca tine in lume pana sa te cunosc si nu stiu daca voi mai cunoaste pe cineva asa. Numai in inima ta pot incapea atat de multi oameni in acelasi timp si pentru asta esti admirabila.
Daca exista dreptate si adevar in lume, tu ai sa traiesti o viata frumoasa si daca nu luam in considerare multele momente in care eu ti-o fac imposibila, putem spune ca a inceput bine.
Stii? Cred ca atunci cand te-ai nascut au zis ursitoarele c-ai sa fii extraordinar de fericita si iubita(asa cum esti) dar ca tre' sa-ti dea si ceva nasol, asa ca ti-au dat o poza cu mine si ti-au zis: O sa-ti iasa chestia asta in cale candva, sa nu fugi ca n-ai sa scapi. Ei bine, ce ti-e scris in frunte ti-e pus asa ca n-a trecut mult timp si m-am impiedicat de tine in drum spre casa acu vreo 3 ani. Nu e vina mea c-aveam superglue pe mine atunci. Ce-a urmat stii si tu. Si uite-asa de 3 ani incoace asculti 540 de aberatii pe minut si esti inca aici. Asadar cred ca se cuvine sa-ti adresez un imens "Multumesc!" pentru ca existi, din strafundul sufletelului meu mic si enervant.
La multi ani, Adytzu!!!!
Te iubesc. Mult.


P.S.:Abia astept sa ridicam prima casa:X

Esti mai frumoasa cand plangi

Poate. Timpul curge. E rosu si nu pare sa mai fie mult.

"Statea in fata oglinzii. Nu intelegea de ce nu vede nimic, nimic din ceea ce ar fi vazut inainte. A! poate e de la haine, isi spuse incet si incepu cu o urma de speranta sa si le dea jos pe toate. Sta goala in fata oglinzii si privea in gol. Nimic. Intr-un colt de oglinda se reflecta o pereche de pantofi cu toc, hainele aruncate haotic pe jos pareau un jaratic pe care calca. Dar nu o ardea! Si inca nu vad nimic...nimic decat o forma aproape perfecta. Ce frumos era cand vedeam un suflet aproape perfect! Unde-o fi?
Priveste descumpanita spre oglinda, nu-si poate misca privirea. Vede doar cat permite reflectia din oglinda. In spate, in cel mai indepartat plan se zareste o raza de lumina. E soare afara, dar aici e frig, e gol! Vocea aceea nu-i mai rasuna in ureche, n-o mai poate auzi si nici n-o mai recunoaste. Asa incepi sa uiti?
Nu traise mult pana atunci, dar nici putin. In schimb nu stia sa uite. Spunea mereu ca era intr-un bar la ora in care s-a predat asta, cu o carte de versuri in fata si-un pahar cu vin. Ar fi vrut sa fuga in momentul acela fara vreo destinatie anume si mai ales fara scop. Dar unde? In oglinda? Ar fi vrut sa fuga prin oglinda, sa se gaseasca.
Secatuita de puteri cade pe podeaua rece si acoperita de haine. Priveste din nou in oglinda. Ia un pantof si il arunca cu cea mai mare putere pe care o avea in oglinda. In oglinda sparta ii apar chipuri de copil, un bebelus, o eleva de clasa I, o domnisoara, un sarut, un grup de prieteni. Se apropie de oglinda si isi vede obrazul pe care se scurge o picatura de apa. Ii revenise plasnul. Nu plangea decat cand era goala. Pantofii cu toc nu merg cu lacrimile.
Plangea atat de curat ca nu-i venea sa-si creada ochilor. Ce sentiment placut! Cata putere! Se ridica incet de pe podea, si privi din nou in oglinda. Ah! Ce bine ca nu stiu sa uit! Uite! Zambesc!
Se intoase cu spatele la oglinda si inainta spre raza aceea de lumina.
Ah! dar sunt fara haine! Nu-mi pasa!"

Absurd sau iluzoriu. Mai conteaza?

"Intuneric.
O pana si-o lumina bizara, o cana cu vin fiert si muzica in surdina. Miroase a scortisoara si-a dor.
Liniste.
O lacrima pe-o pagina de caiet mic. Se imprastie cerneala.
Frig.
O reflexie. In oglinda totul se vede altfel. Imi vad gandurile in oglinda. Sunt...curate.
Nimic.
O mare furioasa. Valul se loveste de pietrele mult prea mari de pe mal. Moare. Valul nu simte durere. Valul moare zambind.
Rasarit.
O melodie frumoasa si aceeasi carte cu versuri pe masa. Alta poezie.
Soare.
O hartie mototolita pe jos si-o cutie cu amintiri incuiata-n sifonier. O floare arsa-n scrumiera.
Nori.
O carare ce duce spre "foarte departe". Un bagaj mic. Nu pasesc.
Ploaie.
O umbrela uitata undeva acolo. Privesc inapoi. Se scurge rimelul si se uda pantofii. Nu merita!
Curcubeu.
O lumina placuta si-un prosop cald. Un deal, un varf de munte. Putere.
Apus.
O cadere lina. Somn. Daca as inchide ochii, as visa. Daca ar fi sa visez, as visa frumos. Daca ar fi sa realizez ca nu e vis as zambi. Dar eu privesc spre soarele rosu...
Bezna.
O stea!"

Ganduri in pauza de masa a neuronului meu

Azi a nins. Credeam ca decembrie a uitat ca trebuie sa fie magic. Oricum nu m-ai convins in totalitate, ai auzit? I'm waiting for something huge! Un viscol micut pare a fi un inceput bun totusi. Am ascultat colinde azi. Sunt frumoase colindele, desi uitam de la an la an sa ne bucuram de ele.
Invart inelul asta pe deget si ma gandesc. La ce ma gandesc? Nu stiu...la de toate.
Ma gandesc cum ar fi fost daca n-ar fi fost asa. Ce sa fie? Orice! E neplacut sa te gandesti la deciziile pe care le-ai luat deja si sa cantaresti celelalte posibilitati. E si mai urat sa te gandesti la greseli, pe-astea le evit cat pot de mult. Ma deprima si nu e cazul.
Ma mai gandesc la sfarsituri...asta e natural, doar e sfarsit de an. Am mentionat vreodata cat de mult urasc sfarsiturile, de orice fel? Bine, exceptie face happy end-ul ideal "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti", in care incep sa nu mai cred asa de mult. Pana la urma si adancile batraneti au un final, unu' destul de nasol daca ma intrebi pe mine.
Da...degradarea e un final urat. Urasc degradarea cum urasc sfarsiturile, ba nu! mai mult. Urasc degradarea oamenilor; si pe cea fizica si pe cea morala. Iubesc si admir frumusetea...sa vezi cum dispare e dureros. Urasc degradarea relatiilor dintre oameni, de orice fel. In contextul prieteniei vad adesea cum oamenii nu mai pastreaza legatura atunci cand nu se mai vad zilnic. Isi face fiecare alti prieteni pe care-i va lasa la un moment dat si apoi vor urma altii si altii, totul depinde de factorul temporal si de cel spatial. Cat despre iubire, degradarea iubirii e cea mai urata, cea mai dureroasa posibila. Ucide-o! Ucide-o in plin apogeu, in momentul ei de glorie. Mai bine ucizi iubirea atunci decat s-o vezi degradandu-se. Asa iti vei aminti frumos de ea, n-ai sa stii niciodata cum arata iubirea ridata, obosita, bolnava, in baston si apoi intr-un pat de spital. Ai sa ti-o amintesti mereu asa cum era...tanara si plina de viata, frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Desigur n-ai sa stii niciodata cand e apogeul pentru ca mereu vei crede ca se poate mai mult, se poate mai bine. Oamenii sunt lacomi, vor mereu mai mult.
Ma gandesc des la fericire. E absracta si relativa. Apoi ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de fraiera sunt uneori[a se citi mai mereu]. Foarte. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de multa nevoie am de ciocolata acum. N-am voie. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la versuri din diverse melodii. Asta-mi place, intotdeauna exista un vers dintr-o melodie care sa se potriveasca situatiei sau sentimentului sau starii mele.
Paradoxal, acum nu exista. Sau nu vreau sa existe.
Ma mai gandesc la amintiri. Sunt multe. Unele sunt frumoase si inofensive. Altele sunt urate, la ele nu ma gandesc. Iar altele sunt frumoase si dor. Vreau sa ma gandesc la altceva.

Cred ca neuronul meu a mancat destul.

Haotic

Pentru ca exista si cred in ea, desi o urasc...legea compensatiei.
"Ploua. Nimic mai aberant si mai neplacut atunci cand plangi. Nu-mi place...incep sa nu-mi placa din ce in ce mai multe lucruri, in timp ce-mi plac atat de mult altele. Ma doare capul. Nimic mai potrivit pentru un eseu despre simbolism ca tema la romana. Ma sperie din ce in ce mai mult conceptul "timp". Pentru ca-mi lipseste cu desavarsire si pentru ca ma uraste enorm...sau pur si simplu pentru ca zici ca functioneaza pe baterii duracell nelimitate (iepurasul timp chiar nu vrea sa se odihneasca?). Apoi ma scarbeste tehnologia pentru ca e abstracta...nu exista sau exista doar aunci cand are ea chef, si in niciun caz cand ai nevoie de ea. Mi-ar placea sa n-am nici eu curent acum...si-asa stau sub o plapuma unde nu-i lumina. As vrea sa am un tv imens, sau nu...nu! unul de-ala mic si eventual alb negru, singura culoare care sa se vada sa fie totusi visiniu. Asa...as vrea sa am tv-ul asta nu ca sa ma uit la otv, nici ca sa vad stirile cu guvernul care schimba data bac-ului sau sa aud despre alegerile prezidentiale...as vrea tv-ul asta ca sa-mi vad la el fiecare zi din viata in reluare, undeva pe la 12 noaptea. Si sa se inregistreze pe caseta, da-l incolo de dvd! Vreau sa pot sa dau banda inapoi, sa pun pauza unde-mi place, sa pot sa ma uit iar si iar la anumite secvente si sa pot sa le sterg pe cele care nu-mi plac. Vreau sa fie soare...de ce vara vreau sa fie frig si cand e frig vreau sa fie soare? da stiu...sunt pretentioasa. Ah! Imi mai arunc ochii pe tema la romana in timp ce-mi adun ideile pe care le pun random aici. Nu-mi place Bacovia. Vreau sa scriu despre Baudelaire, nu despre Bacovia. Durerea de cap nu ajuta la intelegerea textului. Si oricum, creionul meu stie sa deseneze si sa scrie...nu stie sa faca disectie pe literatura. Cred ca tot ce-mi trebuie acum e un pahar cu vin rosu, a! si-o ciocolata. Si tu."

Iubire...

“Cum ai defini tu, Crysu, iubirea?”…cu siguranta una dintre cele mai bune intrebari care mi-au fost puse vreodata.
Ei bine...iubire trebuie sa fie atunci cand te simti in siguranta, cand te simti bine, cand uiti ca exista ceas si cand orele curg pe langa tine, cand te culci seara zambind si te trezesti dimineata tot zambind fara sa stii de ce. Iubire e atunci cand esti fericit. Iubire e fara cuvinte mari. Iubirea e atunci cand ai face orice ca cineva sa se simta bine, atunci cand dai fara sa ceri nimic in schimb. Iubire e atunci cand adormi in bratele cuiva si cand te trezesti tot acolo. Iubire e atunci cand plangi. Iubire e cand esti departe, e cand privesti cerul plin de stele intinsa pe iarba si vezi o stea cazatoare si te gandesti la el. Iubire e cand canti pe drum, cand razi cu pofta, cand dansezi in ploaie. Iubire e cand te mangaie cineva, cand te saruta pe frunte si-ti spune noapte buna. Iubire e cand alergi, cand tipi, cand sari in sus de bucurie. Iubire e cand te tine de mana. Iubire e cand soptesti, cand imbratisezi, cand saruti. Iubire e cand mirosi floarea primita de la el, cand o pui intr-o carte ca s-o ai peste ani. Iubire e cand faci poze cu cei dragi, pentru ca asa arati ca vrei sa-i pastrezi pentru totdeauna. Iubire e cand citesti un biletel si rosesti. Iubire e cand ii simti parfumul oriunde ai merge. Iubire e cand visezi. Iubire e cand dai viata. Iubire e cand crezi. Iubire e cand ninge. Iubire e primavara. Iubire e cand sunt valuri la mare. Iubire e cand iti place. Iubire e cand vrei. Iubire e cand iti bate inima de-ti sare din piept…
Inima? Dar pana la urma de ce este inima organul care reprezinta iubirea?

duminica...

Cat esti de frumos duminica, Bucuresti! cu oamenii tai calmi de duminica, cu copiii tai, cu parcurile tale, cu strazile tale, cu linistea ta...de duminica.

E 10 dimineata si soarele nu e inca la ultimul etaj al cerului. Voi trece strada pentru ca aici e umbra si pe partea cealalta e soare. Vreau sa ma incalzeasca soarele. M-am trezit prost azi...m-am trezit captiva. Vreau sa ma plinb, gandea inchizand usa de la scara blocului. Am sa gasesc un parculet si-am sa ma opresc acolo. Cat e de frumos afara! Uite, batraneii aceia se plimba linistiti brat la brat. Oare voi ajunge si eu asa? Ah! ce parculet frumos, as putea sa ma opresc aici. Dar mai merg putin inainte, e atat de frumos, sunt atat de multi oameni, vreau sa-i vad pe toti. Da! mai merg putin si apoi ma intoc aici. Vai, baietelul acela e imbracat la fel ca tatal sau, imi amintesc de varul si unchiul meu. Asa mult imi place sa vad tatici cu baietei, sunt foarte draguti. Inca un parc, si mai frumos...am sa ma intorc aici. Cata lume se plimba ca si mine...cati oameni fara griji...sau poate doar le-au lasat acasa pentru cateva ore.
Isi continua drumul printre oamenii mult prea linistiti, pe strada mult prea linistita, prin orasul mult prea linistit petru a fi Bucuresti. Ce frumos e sa mergi fara sa trebuiasca sa ajungi undeva! Dar cand am ajuns aici? cat am mers...Parcul mare e pe partea cealalta a strazii. Azi travesrsez regulamentar. Nu ma grabesc. Cati copii! sa-i privesc cum imi zambesc e de ajuns ca sa fiu fericita. Vreau...vreau sa stau pe-o banca. Asa de bland e soarele...Uite aia! aia e buna!...mmmm sau poate nu. Inainteaza printre copaci, bancute si copii cu parinti, cu bunici...Aici! e perfect. Banca de la rascruce, daca tot nu ma pot hotari unde sa stau. Scoate cartea pe care o are intotdeauna in geanta. Citesc despre Bucurestiul vechi...cat poate fi de placuta coincidenta...
"Hai prinde-o! prinde masinuta!"
Isi ridica ochii din paginile cartii. Inca un tatic cu fiul sau, cat sunt de frumosi! Vai dar ce alearga copilul si ce frumos rade! Baietelul continua sa-si alerge masinuta cu telecomanda, rasetele se indeparteaza, ea se intoarce in vremea tramvaiului de lemn.
"Las-o! Nu e frumos sa atingi lucrurile altora!"
Buna! ii spune ea copilului care tocmai se prinsese de geanta sa. Tatal il indeparteaza: "O zi buna!" La fel! raspunde cu gandul departe. Ce frumos mi-a zambit, ce curat!
Ah! mi-e frig...de ce a venit norul ala? Continua sa citeasca. Haide! intoarce-te! Nu vreau sa plec acasa cu amintirea unui nor! Se ridica de pe banca si inainteaza....nu stie spre ce, probabil spre soare. Se opreste pe malul lacului. Am sa stau aici pana iese soarele...

Se poate!

pentru ca se poate ma!...foaaaaaaarte frumos...oricine ar fi Irina, o vecina din blocul de vis-a-vis...trebuie sa se simta foarte bine acum...pentu ca pe strada din fata balconului meu scrie chiar acum asta...

...Bravo! la mai multi baieti din astia;))...

moment...

Un pahar de vin in fata si ciocolata nelipsita de pe birou, un caiet si un creion...un morman de foi stau de-o parte, nu mai desenez azi...Am in fata cea mai grea tema de pana acum, nu pentru ca e grea ci pentru ca e acum...eseu despre adevar...Cate as avea de spus acum despre adevar si totusi n-as spune nimic...nu stiu...nu vreau sa mai stiu nimic...Vreau doar sa scriu, sa scriu aici, sa-mi scriu tema, sa scriu o carte...o poveste...sa ma cufund in ea, sa ies din realitate si sa intru in lumea pe care sunt in stare s-o creez, sa scriu continuu, sa umplu foi, caiete, sa pierd notiunea timpului-oricum nu mi-a folosit niciodata-, sa ma pierd in cuvinte cu intelesuri doar pentru cativa, sa-mi vars furia intr-o foaie de caiet, sa uit, sa obosesc, sa ma sfarsesc odata cu povestea, sa-i dau tot ce am mai bun si-apoi sa cad...sa ma prinda zorii zilei cu creionul in mana...sa lesin in razele reci de iarna ale soarelui- ce-i pasa lui?- sa ramana doar paharul gol si creionul, singura mea arma impotriva lumii. Si-apoi sa ma trezesc...mai puternica, mai puternica decat oricand, mai curata, mai fericita, mai linistita...sa ma privesc in oglinda si sa fac cunostinta cu mine, sa ies afara, sa ma orbeasca soarele, sa-l sfidez si...sa merg inainte. Si-apoi sa rad...

despre ideal...sau teza la romana

"Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca-l iubesti sau nu." spunea in "Reflectiile" sale Panait Istrati. Si bine graia...
La inceput e ideea, gandul, visul indepartat, dorinta indrazneata. Il vezi atat de mic intr-un colt al sufletului tau, ti-e teama de el, ti-e frica, dar el te cheama. Te auzi strigat cum nu te-ai mai auzit vreodata si incepi sa vrei. E idealul!
Cu cat creste speranta in interiorul tau, cu atat creste sacrificiul. Renunti la lucruri care-ti faceau candva cu ochiul, le vrei si acum, dar el e mai presus de tot. Sacrifici nopti, zile, somnul devine ceva ocazional, mananci doar ca sa supravietuiesti, dar, suprinzator, ai energie. Pentru ca te hranesti cu visul tau, idealul iti da putere, nimic nu mai conteaza. Il iubesti!
Alergi spre perfectiune, alergi spre el. Te vezi deja acolo, nu mai ai rabdare. Si totusi esti un amestec de sentimente, ti-e teama de esec, umbra nereusitei te uramreste si nu-ti da pace, dar lupti cu ea. Esti intr-o continua lupta dar fiecare secunda care trece iti da certitudinea ca vei reusi.
Inchizi cartea de pe noptiera si adormi fericit: "Visele inseamna munca!"(Paulo Coelho, "La raul Piedra am sezut si-am plans")

...surprinzator sau nu, am scris asta in teza la romana...de ce o pun aici? pentru ca imi place..si pentru ca pot!

vreau...

Ce-ai face daca ai mai avea o singura luna in care sa fii copil cat pentru 18 ani? Ai incerca sa cresti? Sa te "maturizezi"?[Doamne cat urasc acest cuvant, prin simpla lui rezonanta, prin tot ce aduce dupa el] Ai incerca sa-ti impachetezi toata copilaria intr-o cutie, sa scri pe ea "a fost odata" si s-o pui intr-un dulap? Ai privi in fata cu speranta? Sau in spate cu melancolia amintirilor placute si neplacute care ti-au tasut pana acum viata? Ai intreba pe cineva ce sa faci?
...sau pur si simplu ai face ceea ce simti?
Am o luna in care vreau sa vad, sa stiu, sa cred, sa caut si sa gasesc, sa alerg si sa ma opresc ca sa privesc, sa cant, sa ascult, sa visez si sa ma trezesc, sa ma intorc in vis, sa creez, sa beau si sa petrec, sa vorbesc, sa spun ce vreau, sa fac ce vreau...vreau...vreau sa ma plimb pe mijlocul drumului, sa ma claxoneze toti, sa tipe, sa tip si eu, sa rada, sa rad si eu...vreau sa rad, sa rad cu ei, sa rad de ei, sa rad fara ei, sa rad mult, cat ma tin puterile, si-apoi sa plang, sa plang ca un copil, sa plang curat...sa plang frumos. Vreau sa zambesc tuturor, sa vorbesc cu toti, sa-i cunosc pe toti, sa-mi zambeasca toti...si-apoi sa fug de tot....sa fug departe...
Am visat...se facea, in visul meu de copil, ca ma dadeam intr-un leagan asezat pe malul marii...si era frig, dar apa era calduta si picioarele-mi atingeau nisipul, si valurile spalau malul, spalau sufletul, spalau tot...si nu era lume la mare, era pustiu...si eu vorbeam, vorbeam cu ea...si-i spuneam despre mine...ii ascultam povestile...marea stie atat de multe, ne cunoaste pe toti...stie povestea fiecaruia...si-mi spunea lucruri frumoase...si era asa placut acolo, si cineva venea cu o patura spre mine, mi-a pus-o pe umeri, mi-a zambit, i-am zambit si eu si s-a indepartat...am ramas din nou singura, ba nu...cu marea...
...nu m-am trezit, n-am fost in stare...si nu ma voi trezi. Nu-i doar o luna...e o viata intreaga...acum abia se deschid portile...

doar inca unul...

...inca un post banal despre inca o zi banala din viata mea banala pe care m-am gandit sa-l scriu pentru ca:-?...pentru ca am eu chef si pentru ca ziua asta merita. Incepem cu...6 ore de somn...apoi poze poze poze:X...o clipa de epoca..."Recunoaste ca tu mai vrei o poza!"=))....well de ce nu?:-" nu cred ca ma voi satura vreodata de poze. In fine, la un momentdat chiar a trebuit sa dau rochia jos de pe mine si sa ma intorc in ziua de joi la liceul "Mihai Viteazul" si sa-mi continui sirul intamplarilor...aaa...nu, nu sirul[analizaaaaaa:-S:-S:((] sa-mi continui drumul prin...curtea scolii pana la info. Merita mentionate aici fraze ca: "acum se uita urat degeaba...mai bine se uita urat la boboaca de pe gard, nu la mine" si "pana la urma de ce sa ne uitam urat una la alta?...mai bine 'sa ne privim nesatios si dulce toata viata'"[filosofie de culoar, de fapt chiar de scara:-?]. A! sa nu uit...l-am vazut in sfarist!!!...ziaruuuuuuuuuu[cat am umblat dupa el:))]...hai ca nu m-am laudat chiar la toata lumea:-". Ziua absolut banala se continuie cu o ora de romana extrem de normala, una de chimie pentru sanatate si frumusete, ca deh! vrem sa fim mai sanatosi si mai frumosi, mai mult frumosi decat sanatosi dar fie:-J...pe fundal avem planuri de revelion si discutii despre camerele ascunse din liceu, nu stim unde sunt puse...asa ca ne riscam si injuram in continuare in stanga si-n dreapta:-?? Si tocmai cand ma luase o durere de cap la fel de banala si cand hotarasem ca nu vom ingrosa obrazul si de data asta mergand cu miloaga si ajunsesem la concluzia ca nimic nu ne mai poate scapa de data asta, Universul ne-a facut din nou cu ochiul: pana de curent:))=))...hai ma ca cineva acolo sus ne iubeshte:>...vezi de-asta e frumos sa inveti seara:))...Neavand lumina in laborator, nici pe hol, nici la 1, nici la parter n-am avut de ales decat sa plecam acasa...ieseau elevii ca shobolanii din liceu:))=)) ce sa-i faci daca generatia de azi se uita la prea multe filme de groaza[-(...eh..asta e..poate maine va fi lumina, ca e ziua lu' Mishu si tre sa mearga toate bine...iar e plin liceul de afishe peste afishe...sa vedem ce-o iesi maine...merem sa cascam gura deoarece am hotarat ca anul asta sa privim totul din afara, sau in spiritul temei "bresle si meserii" am ales meseria de musafiri pe la ceilalti:D...Dupa toate astea plus altele pe care nu le mentionez aici inchei postul banal de pe blogul asta pe care nu cred ca-l citeste careva si ziua cu "ce i-a apucat pe toti azi?"

Pentru ca...

Pentru ca e vineri seara si ascult muzica pe shuffle si imi suna in cap tot felul de versuri...pentru ca sunt obosita si ma doare gatul...pentru ca starea mea nu e chiar una minunata...pentru ca n-am mai facut o poza de mult timp...pentru ca neavand poze noi ma uit la cele vechi...pentru ca pozele vechi au fiecare cate o poveste...pentru ca imi amintesc...pentru ca amintirile acelea par atat de departe, atat de diferite de prezent...tot noi suntem si acolo, dar zambim mai frumos, privim mai bland...ce s-a intamplat? de ce ne-am schimbat? de ce ne ranim unii pe altii? de ce se simte in aer ura, invidie, venin...de ce ne atacam? de ce suntem atat de rai?...ce se intampla?...totul parea ca merge spre bine, dar...bine spus "parea"...nu se mai poate asa! ne trezim?...hai ca se poate! luati si voi poze vechi...poate reusim sa oprim zidurile care cresc pe zi ce trece intre noi...caci daca nu, pacat...vom ajunge fiecare intr-un bloc de beton, singuri...si-o sa ne para rau. Poate de-aia nu am poze noi...nu-mi place prezentul...dar nu-i mai pot face nimic...poate salvam impreuna viitorul...si-apoi o sa facem poze...multe poze...
...Pentru ca imi pasa!

Timp...incotro mergi?

Ieri m-am intalnit cu trecutul...si a fost placut...amintiri...povesti...boacane...zambete...au ramas acolo...ieri am intors capul...am deschis albumul...am privit poza...in ea zambeau aceleasi chipuri, poate doar putin schimbate...aceiasi copii, aceleasi ganduri, poate alte idealuri, aceiasi oameni care privesc increzatori spre viitor...
Viitor...ieri m-am gandit la viitor...ne asteapta majorate, clasa a 11-a, fraze gen "baaaaa a trecut vacanta!" si multe alte lucruri de care nici nu stim...dar mai bine...mai bine sa lasam toate astea acolo! in viitor!...da...sa lasam majoratele, clasa a 11-a, intoarcerea din vacanta si toate celelalte surprize in viitor...cum am lasat acele zambete in albumul din trecut...sa ne rezumam la "e azi!" si sa ne bucuram de azi, sa-l traim pe azi asa cum e el fara posibilitatea lui maine...doar azi.

it's over...

...well, not actually!...mai avem 2 ani...asa cum spuneam am revenit la finalul anului scolar cand spuneam ca voi putea "lesina in voie"...ei bine n-am lesinat, dar mi-au trebuit cateva zile bune de somn ca sa ma refac dupa noptile nedormite de la sfarsitul anului...sfarsit...Doamne! cand aud cuvantul asta ma trec fiori...cine a inventat "sfarsitul"? si de ce? urasc sfarsiturile... sfarsit de an scolar, sfarsit de generala, apoi de liceu, de facultate, sfarsit de carte, de film, de prietenie, de incredere, insusi sfarsit de viata...nu-mi plac...si totusi exista...si trecem peste ele, si asa mergem mai departe, privind inainte...ce urmeaza? inca o poveste cu un inevitabil sfarst...si continuam...inaintam grabiti, cu pasi hotarati, rareori ne intoarcem sa vedem ce lasam in urma... in spate umbrele ne zambesc...sunt acum doar poze intr-un album si amintiri ramase in minte si in suflet...
Voi privi peste ani la poza asta si probabil, dupa cum ma cunosc, o voi sterge de lacrimi si imi voi aminti de "ziua fetelor in rochie" cum mi-a placut sa-i spun...si voi zambi...
...si acum, lasand nostalgia la o parte ca totusi ne mai asteapta doi ani de liceu si n-are rost sa bocim de pe acum, as vrea sa va urez tuturor celor care v-ati obosit sa cititi pana aici o vacanta cat mai frumoasa, sa va odihniti, sa va distrati si sa va intoarceti cu forte proaspete la anul...si vreau sa-mi urez si mie o vacanta frumoasa, daca imi este permis:D...be happy!...or at least try!

Scrisoare

Draga prietene,
Nu ti-am mai scris de mult. Mi-e asa de dor de tine, imi pare rau ca te-am neglijat in ultima vreme, am pus problemele zilnice inaintea prieteniei noastre. Ce mai faci? spune-mi de tine, caci sa-ti spun de mine n-are rost. Desi...am nevoie de tine, am atatea sa-ti spun...nici nu stiu cum sa incep. Spune-mi ca tu nu crezi ca eu sunt rea...sau spune-mi ca lumea o sa fie candva cum vreau eu...asculta-ma! nu rade si tu! spune-mi ca nu gresesc, ca orice ar fi vei fi acolo. De fapt nu, hai cu mine! Da! Vino!...hai sa-i adunam pe toti...sa-i trezim la realitate...hai sa le vorbim!...spune-le si tu...eu nu mai am putere...intreaba-i de ce? de ce simt acel fior cand trec pe langa ei? de ce se privesc cu raze de gheata? de ce arunca in mine? de ce ma lovesc? de ce tipa? de ce se grabesc? de ce spun "da, dar..." de fiecare data cand vor sa spuna un NU categoric? de ce spun "nu" de fiecare data cand sufletul striga "DA"? a! n-au suflete...poate ...poate traiesc inconjurata de statui fara suflete...dar de ce se prefac? de ce se razbuna? de ce se urasc? de ce ma urasc? de ce ii urasc?...of...prea multe de ce-uri...hai! hai sa cautam raspunsuri intr-o alta lume! ai incredere in mine? vino...daca sunt nebuna? da!...dar are vreo importanta? si-apoi ce intelegi prin "nebuna"? vreau sa fiu libera, fericita si sincera intr-o lume de oameni liberi, fericiti si sinceri...vreau sa visez...vreau sa pot calatori dintr-o lume intr-alta...sa sfidez timpul si spatiul, sa zambesc tuturor si ei sa-mi zambeasca...daca nebunia imi ofera toate astea, o accept cu placere! deci ce spui? mergem?...unde?! conteaza unde?...e mai bine asa...mergem spre necunoscut...frumusetea sta in obstacolele drumului spre ideal, in incertitudine si in mana care te tine strans...pana la final.
Scrie-mi, eu am bagajul facut de mult. Te astept pe tine. Scrie-mi, desi iti cunosc raspunsul. Insasi adresarea "Draga prietene" imi da certitudinea ca esti chiar acum in fata usii si ma astepti. Hai sa plecam!

If I were...

Ma plimbam pe net si am gasit un test foarte dragut pe la altii...si mi-a placut si mie...asa ca l-am facut...daca vreti faceti-l si voi...il puneti la commenturi sau il tineti pentru voi;)...sper sa va placa.

If I were a month, I would be December.

If I were a day of the week, I would be Friday.
If I were a time of day, I would be 18:30.
If I were a sea animal, I would be a golden fish.
If I were a direction, I would be East .
If I were a virtue, I would be the truth.

If I were a historical figure I would be Ioana D’Ark.
If I were a planet, I would be Earth.

If I were a liquid, I would be wine.
If I were a stone, I would be a diamond.
If I were a tree, I would be a linden tree.
If I were a bird, I would be a pigeon.

If I were a flower/plant, I would be a white rose.
If I were a kind of weather, I’d be the rain.
If I were a mythical creature, I’d be a phoenix bird.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an animal, I would be a rabbit.
If I were an emotion, I would be love.

If I were a sound, I would be the waves sound.
If I were an element, I would be water.

If I were a song, I would be “Once upon a December”.
If I were a movie, I would be “Step up”.
If I were a tv-series, I would be “Rebelde”.
If I were a writer, I would be Mihai Eminescu.
If I were a painter, I would be Picasso.
If I were a book, I’d be “Invitatia la vals ”.
If I were a fictional character, I’d be “Hermione Granger”.

If I were a food, I would be chocolate.

If I were a place, I would be a little village in the mountains.
If I were a city, I would be Venice.
If I were a taste, I would be sweet.
If I were a scent, I would be the scent of winter.
If I were a colour, I would be red.
If I were a fabric, I would be wood.

If I were a word, I would be “life”.

f I were a body part, I would be the hand.
If I were a facial expression, I would be the smile.
If I were a subject in school, I would be art.
If I were a cartoon character, I’d be Dee Dee.
If I were a shape, I would be a circle.

If I were a number, I would be 13.
If I were a car, I would be a Seat Ibiza.

If I were an item of clothing, I would be a high-heeled shoe.

Momente...

Mai sunt 3 zile si vine primavara. Deja soarele isi face simtita prezenta si vremea e din ce in ce mai frumoasa. Ies la fereastra, privesc spre cer si deschid bratele larg apoi inchid ochii si simt ca zbor...pentru un moment. Si sunt atatea momente frumoase...atunci cand poti sa spui: imi place. Imi place...imi plac atatea lucruri...imi place sa beau vin si cafea si sa mananc ciocolata, desi impreuna acestea trei au un efect destul de dubios...imi place atunci cand cantam la ora de muzica orice vrem noi; si ce daca nu cantam bine? conteaza ca ne simtim bine...imi place atunci cand inchid ochii si miros iarna...defapt imi place iarna cu tot ce are ea...imi plac orele de mate cand nici nu poti termina exercitiul pentru ca rasul nu se mai opreste...imi place cum doarme superman si mai ales cum ne arata Flori asta..imi place atunci cand se termina ceva rau pentru ca stiu am reusit sa trec peste...imi place cand se aude o melodie frumoasa in pauze la liceu si incep sa dansez pe holuri...imi place fiecare happy end pe care am ocazia sa-l vad/aud/citesc...imi place atunci cand spune Nani "ce urat" pentru ca in secunda 2 toata lumea rade...imi place atunci cand rad cu Adytzu din orice (in general radem de mine) pentru ca numai noi putem sa radem si atunci cand situatia e foarte nasoala pentru ca stim ca o sa treaca...imi place atunci cand aflu veshti ca cea de azi(Adytzu stie)...imi place cand e liber "locul de bocit" si noi mergem acolo si radem(asta pentru ca atunci cand vreau acolo ca sa bocesc mereu sunt doi pupacioshi:-w)...imi place sa ma uit in oglinda si mai ales felul in care se enerveaza ceilalti pentru ca fac asta...imi place fiecare moment, cat de mic, cat de neinsemnat pe care il petrec cu voi...big big big hug>:D<..pentru toti cei care va simtiti...

ps: scuzati eventualele greseli de exprimare datorate racelii care m-a facut de fapt sa scriu acest post...