Se poate!

pentru ca se poate ma!...foaaaaaaarte frumos...oricine ar fi Irina, o vecina din blocul de vis-a-vis...trebuie sa se simta foarte bine acum...pentu ca pe strada din fata balconului meu scrie chiar acum asta...

...Bravo! la mai multi baieti din astia;))...

moment...

Un pahar de vin in fata si ciocolata nelipsita de pe birou, un caiet si un creion...un morman de foi stau de-o parte, nu mai desenez azi...Am in fata cea mai grea tema de pana acum, nu pentru ca e grea ci pentru ca e acum...eseu despre adevar...Cate as avea de spus acum despre adevar si totusi n-as spune nimic...nu stiu...nu vreau sa mai stiu nimic...Vreau doar sa scriu, sa scriu aici, sa-mi scriu tema, sa scriu o carte...o poveste...sa ma cufund in ea, sa ies din realitate si sa intru in lumea pe care sunt in stare s-o creez, sa scriu continuu, sa umplu foi, caiete, sa pierd notiunea timpului-oricum nu mi-a folosit niciodata-, sa ma pierd in cuvinte cu intelesuri doar pentru cativa, sa-mi vars furia intr-o foaie de caiet, sa uit, sa obosesc, sa ma sfarsesc odata cu povestea, sa-i dau tot ce am mai bun si-apoi sa cad...sa ma prinda zorii zilei cu creionul in mana...sa lesin in razele reci de iarna ale soarelui- ce-i pasa lui?- sa ramana doar paharul gol si creionul, singura mea arma impotriva lumii. Si-apoi sa ma trezesc...mai puternica, mai puternica decat oricand, mai curata, mai fericita, mai linistita...sa ma privesc in oglinda si sa fac cunostinta cu mine, sa ies afara, sa ma orbeasca soarele, sa-l sfidez si...sa merg inainte. Si-apoi sa rad...