Azi a nins. Credeam ca decembrie a uitat ca trebuie sa fie magic. Oricum nu m-ai convins in totalitate, ai auzit? I'm waiting for something huge! Un viscol micut pare a fi un inceput bun totusi. Am ascultat colinde azi. Sunt frumoase colindele, desi uitam de la an la an sa ne bucuram de ele.
Invart inelul asta pe deget si ma gandesc. La ce ma gandesc? Nu stiu...la de toate.
Ma gandesc cum ar fi fost daca n-ar fi fost asa. Ce sa fie? Orice! E neplacut sa te gandesti la deciziile pe care le-ai luat deja si sa cantaresti celelalte posibilitati. E si mai urat sa te gandesti la greseli, pe-astea le evit cat pot de mult. Ma deprima si nu e cazul.
Ma mai gandesc la sfarsituri...asta e natural, doar e sfarsit de an. Am mentionat vreodata cat de mult urasc sfarsiturile, de orice fel? Bine, exceptie face happy end-ul ideal "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti", in care incep sa nu mai cred asa de mult. Pana la urma si adancile batraneti au un final, unu' destul de nasol daca ma intrebi pe mine.
Da...degradarea e un final urat. Urasc degradarea cum urasc sfarsiturile, ba nu! mai mult. Urasc degradarea oamenilor; si pe cea fizica si pe cea morala. Iubesc si admir frumusetea...sa vezi cum dispare e dureros. Urasc degradarea relatiilor dintre oameni, de orice fel. In contextul prieteniei vad adesea cum oamenii nu mai pastreaza legatura atunci cand nu se mai vad zilnic. Isi face fiecare alti prieteni pe care-i va lasa la un moment dat si apoi vor urma altii si altii, totul depinde de factorul temporal si de cel spatial. Cat despre iubire, degradarea iubirii e cea mai urata, cea mai dureroasa posibila. Ucide-o! Ucide-o in plin apogeu, in momentul ei de glorie. Mai bine ucizi iubirea atunci decat s-o vezi degradandu-se. Asa iti vei aminti frumos de ea, n-ai sa stii niciodata cum arata iubirea ridata, obosita, bolnava, in baston si apoi intr-un pat de spital. Ai sa ti-o amintesti mereu asa cum era...tanara si plina de viata, frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Desigur n-ai sa stii niciodata cand e apogeul pentru ca mereu vei crede ca se poate mai mult, se poate mai bine. Oamenii sunt lacomi, vor mereu mai mult.
Ma gandesc des la fericire. E absracta si relativa. Apoi ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de fraiera sunt uneori[a se citi mai mereu]. Foarte. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de multa nevoie am de ciocolata acum. N-am voie. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la versuri din diverse melodii. Asta-mi place, intotdeauna exista un vers dintr-o melodie care sa se potriveasca situatiei sau sentimentului sau starii mele.
Paradoxal, acum nu exista. Sau nu vreau sa existe.
Ma mai gandesc la amintiri. Sunt multe. Unele sunt frumoase si inofensive. Altele sunt urate, la ele nu ma gandesc. Iar altele sunt frumoase si dor. Vreau sa ma gandesc la altceva.
Cred ca neuronul meu a mancat destul.
