marți, 9 februarie 2010

ceai

Imi place sa vorbesc cu tine pentru ca vii rar si stai putin.

"-Ma innebunesti! acum de ce razi? cu 5 minute in urma erai in stare sa omori pe oricine ti se punea in cale...
-De ce ma intrebi? doar stii ca nu-ti voi raspunde. N-ai ajuns sa ma cunosti dupa atata timp de cand ne...stim?
-Ba da, dar ma uimesti pe zi ce trece. Au dreptate cu totii! Te-am urmarit, i-am urmarit si pe ei. Ei spun ca esti la extreme. Nimeni nu-ti intra in voie. Azi visezi cu ochii deschisi si maine esti mai realista decat...matematica. Cum poti intr-o zi sa plangi la un final fericit de carte si a doua zi sa spui ca nu stiu care film are "final mult prea cliseic"? Azi te-am vazut mergand nervoasa prin troiene, iar maine, cu siguranta, te vei arunca in zapada.
-Foarte probabil. Mai vrei un ceai? si-i intinde calma ceainicul aburind. Dar ce e rau in asta?
-Ai sa-i innebunesti ca si pe mine. Oamenii vor sa stie, sa cunoasca tot. Nu poti sa dai peste cap totul asa...peste noapte. Oamenii eticheteaza si stii asta. Toti cei care te cunosc au un portret al tau in minte si se ghideaza dupa el cu scopul de a-ti face bine...sau rau. Iar tu ii derutezi.
-Nu-mi pasa! N-au decat sa bage extremele in portret si sa se ghideze dupa ele.
-Esti capricioasa.
-Poate.
-Ah! ai nevoie grava de mine. Nu trebuia sa te fi lasat atata timp de una singura.
-Ba nu am. E cel mai bine asa. Viata e mult mai frumoasa fara tine, no offense.
-Nu ma supar eu pe tine. Ma faci sa rad, ca de obicei. Dar nu toata lumea ar fi de acord cu tine, sa stii.
-Ba ar fi, daca n-ar fi asa creduli. Sunt prosti. Au impresia ca au constiinta mereu cu ei. Cantaresc totul inainte de a actiona, masoara, gandesc, cred ca vad totul prin ochii constiintei, ai ratiunii. Daca ar stii de cate ori stai la cafea si la tigara cu "ratiunile" lor poate-ar rade si ei ca mine. Vrei sa stii de ce radeam mai devreme? Cu toate procedeele tale logice n-ai reusit sa gasesti raspunsul. Am sa-ti spun. Radeam pentru ca fix in momentul acela ceva ma facuse fericita. Poate mirosea a scortisoara sau poate ca mancasem ciocolata...nu mai stiu.
-O, Doamne! Pe tine nu te convinge omul....aaa...conceptul, sau ce-oi fii eu. Dar pana la urma toate fac parte din farmecul tau.
-Ce-mi place cand ne intelegem!
-Si mie. S-a facut tarziu. Trebuie sa plec. Mai vin eu...nu ma astepta!
-Niciodata.
Isi puse inca o ceasca de ceai in timp ce-o privea punandu-si haina si iesind pe usa."