Pierdut trecut

...cine-l gaseste sa-l pastreze.

"Mergea prin ploaia rece si nu-i pasa de nimic. Zambea fara sa stie de ce si ferdona un refren drag ei. Calca pe covorul de frunze in mii de nuante. Macar atat are si toamna frumos! Pentru prima data nu era nervoasa pe ploaie. Privea in sus si primea cu placere picaturile ce i se asezau pe fata. Era in sfarsit linistita..."

I couldn't help but wonder...

E mai usor sa cauti in trecut?

"Statea singura in patul mare si rosu. Nimic nu-i putea lua gandul de la intrebarea ce-o rodea de cateva zile. 'Cause I am your lady and you are my man... Cam la asta se rezumau povestile unor cunoscuti. Sunt frumoase, zici ca le-au decupat din carti si le-au dat drumul in realitatea ei ca s-o ameteasca si mai rau. Oare oamenii se satura s-o ia de la capat si de-aia se intorc spre trecut? Sau e destin? Nu avea cum sa gaseasca raspuns de vreme ce nu avea putere s-o ia de la capat si ii era frica sa se intoarca in trecut. Se gandea cat de mult ii placea sa se joace. N-o interesa prea tare daca pierdea sau castiga, dar se temea ingrozitor ca intr-o zi se va trezi jucandu-se singura. Se simtea atat de drama queen si totusi ii placea sa se gandeasca la astfel de lucruri, sa-si puna tot felul de intrebari si sa spere ca va gasi candva raspunsuri. Ii placea sa creada ca mai crede inca in finaluri fericite si-i placea sa arate oamenilor asta. Dar pana la urma seara ii era mereu frica..."

Stii, cand eram mica si imi era frica sa dorm singura seara mama imi lasa o luminita mica aprinsa. Cum sa-i las luminita aprinsa inimii?