joi, 6 martie 2008

Semne...

Sa mori pentru o lume mai buna sau sa traiesti fara iubire?...
Acestei intrebari i-a raspuns in urma cu cateva zile o adolescenta de 15 ani din Giurgiu. Poate stiti deja povestea, poate nu... Am ramas pur si simplu inmarmurita cand am vazut ce s-a intamplat. Ce pot sa spun? Are dreptate! Are mare dreptate numai ca poate moartea nu era tocmai solutia...nu stiu...mama mi-a zis de cazul asta...si mi-a spus: uite o fata care scrie asa ca tine...cine intram in grupul celor care scriem "asa ca mine"?...cei care vrem o lume mai buna? cei care vrem un pic de iubire? cei care credem in idealuri si suntem satuli de ce vedem in jur?...nu stiu...eu stiu doar ca desi sunt de acord cu multe din cele spuse de ea, eu nu m-as omori...pentru ca la fel ca de fiecare data cand vorbesc despre acest aspect al viatii pomenesc si de lucrurile bune, cateva, dar valoroase pe care le am: prietenii pe care ii iubesc si cred k ma iubesc, parintii care mereu vor fi cu mine si atatea momente fericite petrecute cu voi, care ma ajuta sa merg mereu mai departe...pentru ca e o lupta aici! O lupta cu noi pentru a fi altfel...o lupta unde nu ne permitam sa capitulam...
Si daca citesc aici persoane "mai mari ca mine" se vor gandi cu siguranta: ce probleme sa aiba mucosii astia? ia uite la ei se mai si sinucid mai nou...pentru ca nimeni nu intelege pe nimeni...nu ne intelegem nici pe noi de multe ori...cum sa-i intelegem pe ceilalti? si mai ales cum sa ii intelegem pe adolescenti? ei care intotdeauna considerea problemele lor, oricat de mici, catastrofale...ei bine poate asa e...dar de ce sa nu-i ascultati? de ce sa nu va ganditi macar o clipa ca poate au dreptate, ca poate vad lucruri pe care voi nu le vedeti...ca poate ei vor pentru ei si pentru generatiile urmatoare o lume mai buna decat cea pe care le-ati oferit-o de cand s-au nascut? nu! e mult mai usor sa spuneti ca sunt ganduri de copil si ca vor creste si se vor schimba, apoi sa dati indiferenti pagina din ziar...si cel mai trist e ca se schimba...se indobitocesc...ajung si ei ca cei pe care i-au urat candva...pentru ca majoritatea inghite minoritatea, cel putin deocamdata...si pana se vor schimba lucrurile ramane sa ne uitam stupefiati la astfel de cazuri si sa spunem:"Dumnezeu s-o odihneasca in pace!"...poate n-a murit degeaba...
...ganditi-va!

5 comentarii:

Anonim spunea...

da...minoritatea va fi intotdeauna inghitita...asta pentru ca la un moment dat pana si cei din minoritate vor capitula...poate nu in felul asta...dar vor renunta sa mai lupte... si ea nu a murit in zadar...mesajul s-a facut auzit...si chiar si inteles...si nu de cei mari trebuia...ci de noi...adolescenti din ziua de azi...pentru ca vrem sau nu...viitorul e in mainile noastre...noi ni-l puteam face...si trebuie sa incercam cat mai mult...nu cred in a te da batut... cred in faptul de ziua de maine poate fi mai buna...si in curajul de a lupta...desi suntem minoritari...trebuie sa ne facem auziti...nu pot sa-mi zic ca-mi place metoda care a folosit-o pentru a se face auzita aceasta fata...dar sa speram ca nu a fost in zadar...asa ca pe toti cei care-i inteleg mesajul...haideti sa luptam pentru o luma mai buna!

flori-de-portocala spunea...

exista o minoritate care a devenit majoritara in Romania;))...in legatura cu fata si cu moartea ei,nu cred ca e singurul caz,insa ea a stiut sa ne lase ceva prin care sa ne punem semne de intrebare,nu,nu a fost in zadar ce a facut,dar asta nu inseamna ca trebuia facut...nu sunt si nu voi fi niciodata de acord cu sinuciderea...in cel mai rau caz,asta e buna atunci cand simti ca nu mai ai nimic de facut,ca esti mai mult un parazit al societatii[oricat de rau ar suna,asta ne-ar elibera de muuuuuuuulte probleme:))]...ea avea o viata inainte si trebuia sa iasa invingatoare...nu era o simpla persoana..invata bine,era olimpica..insa era un impediment in fericirea ei..iubirea..si asta i-a pus capat zilelor...pentru ca nu a stiut sa se lupte cu ea si sa iasa invingatoare...unii mai cad pe terenul de lupta...si asta trebuie sa ne imbarbateze pe noi mai tare..sa fim mai inversunati in lupta cu viata de rahat si cu "cei mari" care de multe ori sunt impotriva noastra..trebuie sa ne maturizam,sa actionam ca atare,sa-i infruntam..dar atunci cand ajungem sus dupa o intreaba batalie cu "cei mari" sa nu uitam sa facem o lume mai buna..sa nu uitam care era scopul bataliei noastre...

picaturi spunea...

despre ce caz e vorba? si de ce scrie ca tine?

Cristina spunea...

pt cine nu cunoaste cazul intrati aici

myraX spunea...

E trist ca se intampla si asa ceva in lume... Nu inteleg cum a crezut ea ca v-a putea schimba lumea asta daca se sinucide. Lumea nu se schimba nici dupa razboie, cand mor mii de oameni pentru "un viitor mai bun pentru ceilalti". Lumea e haina... trebuie sa ii tii piept... sa nu renunti, sa nu o lasi sa te invinga. Pentru ca d-aia am fost lasati pe Pamant, ca sa luptam cu viata. Cei care isi iau viata inseamna ca nu accepta acest dar facut de Dumnezeu oamenilor. Dar mai trist in legatura cu fata asta nu e faptul ca s-a sinucis, ci faptul ca a pierdut cele mai importante 2 lucruri: credinta si speranta. Daca le pierzi pe astea 2, atunci ai pierdut tot...
Totusi poate ca lumea v-a invata ceva din toata drama asta... sa speram...