vreau...

Ce-ai face daca ai mai avea o singura luna in care sa fii copil cat pentru 18 ani? Ai incerca sa cresti? Sa te "maturizezi"?[Doamne cat urasc acest cuvant, prin simpla lui rezonanta, prin tot ce aduce dupa el] Ai incerca sa-ti impachetezi toata copilaria intr-o cutie, sa scri pe ea "a fost odata" si s-o pui intr-un dulap? Ai privi in fata cu speranta? Sau in spate cu melancolia amintirilor placute si neplacute care ti-au tasut pana acum viata? Ai intreba pe cineva ce sa faci?
...sau pur si simplu ai face ceea ce simti?
Am o luna in care vreau sa vad, sa stiu, sa cred, sa caut si sa gasesc, sa alerg si sa ma opresc ca sa privesc, sa cant, sa ascult, sa visez si sa ma trezesc, sa ma intorc in vis, sa creez, sa beau si sa petrec, sa vorbesc, sa spun ce vreau, sa fac ce vreau...vreau...vreau sa ma plimb pe mijlocul drumului, sa ma claxoneze toti, sa tipe, sa tip si eu, sa rada, sa rad si eu...vreau sa rad, sa rad cu ei, sa rad de ei, sa rad fara ei, sa rad mult, cat ma tin puterile, si-apoi sa plang, sa plang ca un copil, sa plang curat...sa plang frumos. Vreau sa zambesc tuturor, sa vorbesc cu toti, sa-i cunosc pe toti, sa-mi zambeasca toti...si-apoi sa fug de tot....sa fug departe...
Am visat...se facea, in visul meu de copil, ca ma dadeam intr-un leagan asezat pe malul marii...si era frig, dar apa era calduta si picioarele-mi atingeau nisipul, si valurile spalau malul, spalau sufletul, spalau tot...si nu era lume la mare, era pustiu...si eu vorbeam, vorbeam cu ea...si-i spuneam despre mine...ii ascultam povestile...marea stie atat de multe, ne cunoaste pe toti...stie povestea fiecaruia...si-mi spunea lucruri frumoase...si era asa placut acolo, si cineva venea cu o patura spre mine, mi-a pus-o pe umeri, mi-a zambit, i-am zambit si eu si s-a indepartat...am ramas din nou singura, ba nu...cu marea...
...nu m-am trezit, n-am fost in stare...si nu ma voi trezi. Nu-i doar o luna...e o viata intreaga...acum abia se deschid portile...