pe dos...

...pentru ca azi beau vin alb si tin in mana un trandafir rosu.
Poate pentru ca e vineri 13...poate pentru ca mi-e somn mult prea devreme, poate pentru ca azi n-am fost cea scandaloasa si cea magnifica, am fost doar putin crizata...poate pentru ca azi am intarziat la o ora libera...poate pentru ca nu desenez, ci scriu azi...

Creionul ii fuge din mana...se ascunde sub foi si o lasa asa...goala...Fara el, fara el nu e nimic. Cartea de versuri e tot acolo, o deschide din cand in cand si citeste: "De e sens intr-asta e intors si ateu..." Da pagini la rand cu o viteza uimitoare, cauta ceva, un vers, o stare, un cuget care sa-i descrie sentimentul. Soarele nu mai e, se intuneca din ce in ce mai mult, nici luna, nici stele...doar negrul infinit al cerului. Isi intoarce privirea de la fereastra, nu-i place! Cauta printr-o mare de hartii creionul, si cauta, cauta...nimic. Azi mana s-a certat cu creionul, inima s-a certat cu mintea. Ea e singura, nu se cearta cu nimeni. Isi cauta inca in intuneric cel mai fidel prieten. Inchide ochii. Si-asa nu-i lumina, ochii sunt buni doar la lumina, isi spune atingand fiecare colt al camerei. Simte fiecare obiect. Atinge scaunul, masa...iar hartii...incearca in dulap, isi intinde mana pe-o etajera, au! uitase ca a pus acolo trandafirul alb, atat de iubit. Isi atinge degetul cu buzele, trece, ceva atat de frumos nu poate rani. Se intoarce la birou. De undeva, de afara, de departe patrunde o raza de lumina. In vapaia noptii vinul rosu din pahar e mult mai frumos. Langa el alte foi scrise, aruncate fara logica, nimic nu e logic la ea! isi pune capul pe birou si priveste lung, in zare; ea vede o zare, ce daca e noapte? dorinta, imaginatia, visul sunt mai presus de intuneric. Daca ar avea creionul ar face din noapte zi, din apa foc, din rosu alb, din vis realitate. Dar se resemneaza. Astazi creionul nu vrea. Dar poate maine....Inchide din nou ochii, de fapt nici nu stie daca i-a deschis. Se va gandi la asta maine...