marți, 9 decembrie 2008
despre ideal...sau teza la romana
La inceput e ideea, gandul, visul indepartat, dorinta indrazneata. Il vezi atat de mic intr-un colt al sufletului tau, ti-e teama de el, ti-e frica, dar el te cheama. Te auzi strigat cum nu te-ai mai auzit vreodata si incepi sa vrei. E idealul!
Cu cat creste speranta in interiorul tau, cu atat creste sacrificiul. Renunti la lucruri care-ti faceau candva cu ochiul, le vrei si acum, dar el e mai presus de tot. Sacrifici nopti, zile, somnul devine ceva ocazional, mananci doar ca sa supravietuiesti, dar, suprinzator, ai energie. Pentru ca te hranesti cu visul tau, idealul iti da putere, nimic nu mai conteaza. Il iubesti!
Alergi spre perfectiune, alergi spre el. Te vezi deja acolo, nu mai ai rabdare. Si totusi esti un amestec de sentimente, ti-e teama de esec, umbra nereusitei te uramreste si nu-ti da pace, dar lupti cu ea. Esti intr-o continua lupta dar fiecare secunda care trece iti da certitudinea ca vei reusi.
Inchizi cartea de pe noptiera si adormi fericit: "Visele inseamna munca!"(Paulo Coelho, "La raul Piedra am sezut si-am plans")
...surprinzator sau nu, am scris asta in teza la romana...de ce o pun aici? pentru ca imi place..si pentru ca pot!
vineri, 21 noiembrie 2008
vreau...
...sau pur si simplu ai face ceea ce simti?
Am o luna in care vreau sa vad, sa stiu, sa cred, sa caut si sa gasesc, sa alerg si sa ma opresc ca sa privesc, sa cant, sa ascult, sa visez si sa ma trezesc, sa ma intorc in vis, sa creez, sa beau si sa petrec, sa vorbesc, sa spun ce vreau, sa fac ce vreau...vreau...vreau sa ma plimb pe mijlocul drumului, sa ma claxoneze toti, sa tipe, sa tip si eu, sa rada, sa rad si eu...vreau sa rad, sa rad cu ei, sa rad de ei, sa rad fara ei, sa rad mult, cat ma tin puterile, si-apoi sa plang, sa plang ca un copil, sa plang curat...sa plang frumos. Vreau sa zambesc tuturor, sa vorbesc cu toti, sa-i cunosc pe toti, sa-mi zambeasca toti...si-apoi sa fug de tot....sa fug departe...
Am visat...se facea, in visul meu de copil, ca ma dadeam intr-un leagan asezat pe malul marii...si era frig, dar apa era calduta si picioarele-mi atingeau nisipul, si valurile spalau malul, spalau sufletul, spalau tot...si nu era lume la mare, era pustiu...si eu vorbeam, vorbeam cu ea...si-i spuneam despre mine...ii ascultam povestile...marea stie atat de multe, ne cunoaste pe toti...stie povestea fiecaruia...si-mi spunea lucruri frumoase...si era asa placut acolo, si cineva venea cu o patura spre mine, mi-a pus-o pe umeri, mi-a zambit, i-am zambit si eu si s-a indepartat...am ramas din nou singura, ba nu...cu marea...
...nu m-am trezit, n-am fost in stare...si nu ma voi trezi. Nu-i doar o luna...e o viata intreaga...acum abia se deschid portile...
joi, 6 noiembrie 2008
doar inca unul...
vineri, 10 octombrie 2008
Pentru ca...
...Pentru ca imi pasa!
luni, 6 octombrie 2008
Happy day...
All in all...mai vreau zile ca asta...si acum inapoi la teme(:|...take care!
marți, 29 iulie 2008
Timp...incotro mergi?
Viitor...ieri m-am gandit la viitor...ne asteapta majorate, clasa a 11-a, fraze gen "baaaaa a trecut vacanta!" si multe alte lucruri de care nici nu stim...dar mai bine...mai bine sa lasam toate astea acolo! in viitor!...da...sa lasam majoratele, clasa a 11-a, intoarcerea din vacanta si toate celelalte surprize in viitor...cum am lasat acele zambete in albumul din trecut...sa ne rezumam la "e azi!" si sa ne bucuram de azi, sa-l traim pe azi asa cum e el fara posibilitatea lui maine...doar azi.
vineri, 13 iunie 2008
it's over...
...well, not actually!...mai avem 2 ani...asa cum spuneam am revenit la finalul anului scolar cand spuneam ca voi putea "lesina in voie"...ei bine n-am lesinat, dar mi-au trebuit cateva zile bune de somn ca sa ma refac dupa noptile nedormite de la sfarsitul anului...sfarsit...Doamne! cand aud cuvantul asta ma trec fiori...cine a inventat "sfarsitul"? si de ce? urasc sfarsiturile... sfarsit de an scolar, sfarsit de generala, apoi de liceu, de facultate, sfarsit de carte, de film, de prietenie, de incredere, insusi sfarsit de viata...nu-mi plac...si totusi exista...si trecem peste ele, si asa mergem mai departe, privind inainte...ce urmeaza? inca o poveste cu un inevitabil sfarst...si continuam...inaintam grabiti, cu pasi hotarati, rareori ne intoarcem sa vedem ce lasam in urma... in spate umbrele ne zambesc...sunt acum doar poze intr-un album si amintiri ramase in minte si in suflet...
Voi privi peste ani la poza asta si probabil, dupa cum ma cunosc, o voi sterge de lacrimi si imi voi aminti de "ziua fetelor in rochie" cum mi-a placut sa-i spun...si voi zambi...
...si acum, lasand nostalgia la o parte ca totusi ne mai asteapta doi ani de liceu si n-are rost sa bocim de pe acum, as vrea sa va urez tuturor celor care v-ati obosit sa cititi pana aici o vacanta cat mai frumoasa, sa va odihniti, sa va distrati si sa va intoarceti cu forte proaspete la anul...si vreau sa-mi urez si mie o vacanta frumoasa, daca imi este permis:D...be happy!...or at least try!