despre ideal...sau teza la romana

"Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca-l iubesti sau nu." spunea in "Reflectiile" sale Panait Istrati. Si bine graia...
La inceput e ideea, gandul, visul indepartat, dorinta indrazneata. Il vezi atat de mic intr-un colt al sufletului tau, ti-e teama de el, ti-e frica, dar el te cheama. Te auzi strigat cum nu te-ai mai auzit vreodata si incepi sa vrei. E idealul!
Cu cat creste speranta in interiorul tau, cu atat creste sacrificiul. Renunti la lucruri care-ti faceau candva cu ochiul, le vrei si acum, dar el e mai presus de tot. Sacrifici nopti, zile, somnul devine ceva ocazional, mananci doar ca sa supravietuiesti, dar, suprinzator, ai energie. Pentru ca te hranesti cu visul tau, idealul iti da putere, nimic nu mai conteaza. Il iubesti!
Alergi spre perfectiune, alergi spre el. Te vezi deja acolo, nu mai ai rabdare. Si totusi esti un amestec de sentimente, ti-e teama de esec, umbra nereusitei te uramreste si nu-ti da pace, dar lupti cu ea. Esti intr-o continua lupta dar fiecare secunda care trece iti da certitudinea ca vei reusi.
Inchizi cartea de pe noptiera si adormi fericit: "Visele inseamna munca!"(Paulo Coelho, "La raul Piedra am sezut si-am plans")

...surprinzator sau nu, am scris asta in teza la romana...de ce o pun aici? pentru ca imi place..si pentru ca pot!

vreau...

Ce-ai face daca ai mai avea o singura luna in care sa fii copil cat pentru 18 ani? Ai incerca sa cresti? Sa te "maturizezi"?[Doamne cat urasc acest cuvant, prin simpla lui rezonanta, prin tot ce aduce dupa el] Ai incerca sa-ti impachetezi toata copilaria intr-o cutie, sa scri pe ea "a fost odata" si s-o pui intr-un dulap? Ai privi in fata cu speranta? Sau in spate cu melancolia amintirilor placute si neplacute care ti-au tasut pana acum viata? Ai intreba pe cineva ce sa faci?
...sau pur si simplu ai face ceea ce simti?
Am o luna in care vreau sa vad, sa stiu, sa cred, sa caut si sa gasesc, sa alerg si sa ma opresc ca sa privesc, sa cant, sa ascult, sa visez si sa ma trezesc, sa ma intorc in vis, sa creez, sa beau si sa petrec, sa vorbesc, sa spun ce vreau, sa fac ce vreau...vreau...vreau sa ma plimb pe mijlocul drumului, sa ma claxoneze toti, sa tipe, sa tip si eu, sa rada, sa rad si eu...vreau sa rad, sa rad cu ei, sa rad de ei, sa rad fara ei, sa rad mult, cat ma tin puterile, si-apoi sa plang, sa plang ca un copil, sa plang curat...sa plang frumos. Vreau sa zambesc tuturor, sa vorbesc cu toti, sa-i cunosc pe toti, sa-mi zambeasca toti...si-apoi sa fug de tot....sa fug departe...
Am visat...se facea, in visul meu de copil, ca ma dadeam intr-un leagan asezat pe malul marii...si era frig, dar apa era calduta si picioarele-mi atingeau nisipul, si valurile spalau malul, spalau sufletul, spalau tot...si nu era lume la mare, era pustiu...si eu vorbeam, vorbeam cu ea...si-i spuneam despre mine...ii ascultam povestile...marea stie atat de multe, ne cunoaste pe toti...stie povestea fiecaruia...si-mi spunea lucruri frumoase...si era asa placut acolo, si cineva venea cu o patura spre mine, mi-a pus-o pe umeri, mi-a zambit, i-am zambit si eu si s-a indepartat...am ramas din nou singura, ba nu...cu marea...
...nu m-am trezit, n-am fost in stare...si nu ma voi trezi. Nu-i doar o luna...e o viata intreaga...acum abia se deschid portile...

doar inca unul...

...inca un post banal despre inca o zi banala din viata mea banala pe care m-am gandit sa-l scriu pentru ca:-?...pentru ca am eu chef si pentru ca ziua asta merita. Incepem cu...6 ore de somn...apoi poze poze poze:X...o clipa de epoca..."Recunoaste ca tu mai vrei o poza!"=))....well de ce nu?:-" nu cred ca ma voi satura vreodata de poze. In fine, la un momentdat chiar a trebuit sa dau rochia jos de pe mine si sa ma intorc in ziua de joi la liceul "Mihai Viteazul" si sa-mi continui sirul intamplarilor...aaa...nu, nu sirul[analizaaaaaa:-S:-S:((] sa-mi continui drumul prin...curtea scolii pana la info. Merita mentionate aici fraze ca: "acum se uita urat degeaba...mai bine se uita urat la boboaca de pe gard, nu la mine" si "pana la urma de ce sa ne uitam urat una la alta?...mai bine 'sa ne privim nesatios si dulce toata viata'"[filosofie de culoar, de fapt chiar de scara:-?]. A! sa nu uit...l-am vazut in sfarist!!!...ziaruuuuuuuuuu[cat am umblat dupa el:))]...hai ca nu m-am laudat chiar la toata lumea:-". Ziua absolut banala se continuie cu o ora de romana extrem de normala, una de chimie pentru sanatate si frumusete, ca deh! vrem sa fim mai sanatosi si mai frumosi, mai mult frumosi decat sanatosi dar fie:-J...pe fundal avem planuri de revelion si discutii despre camerele ascunse din liceu, nu stim unde sunt puse...asa ca ne riscam si injuram in continuare in stanga si-n dreapta:-?? Si tocmai cand ma luase o durere de cap la fel de banala si cand hotarasem ca nu vom ingrosa obrazul si de data asta mergand cu miloaga si ajunsesem la concluzia ca nimic nu ne mai poate scapa de data asta, Universul ne-a facut din nou cu ochiul: pana de curent:))=))...hai ma ca cineva acolo sus ne iubeshte:>...vezi de-asta e frumos sa inveti seara:))...Neavand lumina in laborator, nici pe hol, nici la 1, nici la parter n-am avut de ales decat sa plecam acasa...ieseau elevii ca shobolanii din liceu:))=)) ce sa-i faci daca generatia de azi se uita la prea multe filme de groaza[-(...eh..asta e..poate maine va fi lumina, ca e ziua lu' Mishu si tre sa mearga toate bine...iar e plin liceul de afishe peste afishe...sa vedem ce-o iesi maine...merem sa cascam gura deoarece am hotarat ca anul asta sa privim totul din afara, sau in spiritul temei "bresle si meserii" am ales meseria de musafiri pe la ceilalti:D...Dupa toate astea plus altele pe care nu le mentionez aici inchei postul banal de pe blogul asta pe care nu cred ca-l citeste careva si ziua cu "ce i-a apucat pe toti azi?"

Pentru ca...

Pentru ca e vineri seara si ascult muzica pe shuffle si imi suna in cap tot felul de versuri...pentru ca sunt obosita si ma doare gatul...pentru ca starea mea nu e chiar una minunata...pentru ca n-am mai facut o poza de mult timp...pentru ca neavand poze noi ma uit la cele vechi...pentru ca pozele vechi au fiecare cate o poveste...pentru ca imi amintesc...pentru ca amintirile acelea par atat de departe, atat de diferite de prezent...tot noi suntem si acolo, dar zambim mai frumos, privim mai bland...ce s-a intamplat? de ce ne-am schimbat? de ce ne ranim unii pe altii? de ce se simte in aer ura, invidie, venin...de ce ne atacam? de ce suntem atat de rai?...ce se intampla?...totul parea ca merge spre bine, dar...bine spus "parea"...nu se mai poate asa! ne trezim?...hai ca se poate! luati si voi poze vechi...poate reusim sa oprim zidurile care cresc pe zi ce trece intre noi...caci daca nu, pacat...vom ajunge fiecare intr-un bloc de beton, singuri...si-o sa ne para rau. Poate de-aia nu am poze noi...nu-mi place prezentul...dar nu-i mai pot face nimic...poate salvam impreuna viitorul...si-apoi o sa facem poze...multe poze...
...Pentru ca imi pasa!

Happy day...

Just wanted to have this noted somewhere...6th of october, a happy day...stiti voi, ca notatiile in calendar...o zi lunga, inceputa cam prost, cu o raceala, cu trezirea cu 2 ore mai devreme decat normal si cu o usa inchisa, cu televizoarele din metrou si cu drumurile pana la liceu si inapoi...continuata cu ore de mate la care am fost partial atenta si cu raspunsuri de genu' "nu mai e loc"(pt cunoscatori), apoi cu scociu' d la fdc[da' nu ma plang pt k scociu' rullz in fatza orei de istorie]...un nes caldut inainte de ora de fizica...o ora de fizica nice[ceea ce e mult spus pt orele d fizica, sa ne intelegem], inca o ora de fizica...mai putin nice dar in fine ultima:X...apoi un drum spre casa...deosebit as putea spune...bucuresti, daca nu m-as fi nascut si n-ash fi crescut aici n-as putea trai aici:-J...apoi home: veste buna:X:X[motivul principal al postului si-al fericirii mele]...da' nu va zic:P...si-apoi alte surprize, amintiri...etc.
All in all...mai vreau zile ca asta...si acum inapoi la teme(:|...take care!

Timp...incotro mergi?

Ieri m-am intalnit cu trecutul...si a fost placut...amintiri...povesti...boacane...zambete...au ramas acolo...ieri am intors capul...am deschis albumul...am privit poza...in ea zambeau aceleasi chipuri, poate doar putin schimbate...aceiasi copii, aceleasi ganduri, poate alte idealuri, aceiasi oameni care privesc increzatori spre viitor...
Viitor...ieri m-am gandit la viitor...ne asteapta majorate, clasa a 11-a, fraze gen "baaaaa a trecut vacanta!" si multe alte lucruri de care nici nu stim...dar mai bine...mai bine sa lasam toate astea acolo! in viitor!...da...sa lasam majoratele, clasa a 11-a, intoarcerea din vacanta si toate celelalte surprize in viitor...cum am lasat acele zambete in albumul din trecut...sa ne rezumam la "e azi!" si sa ne bucuram de azi, sa-l traim pe azi asa cum e el fara posibilitatea lui maine...doar azi.

it's over...

...well, not actually!...mai avem 2 ani...asa cum spuneam am revenit la finalul anului scolar cand spuneam ca voi putea "lesina in voie"...ei bine n-am lesinat, dar mi-au trebuit cateva zile bune de somn ca sa ma refac dupa noptile nedormite de la sfarsitul anului...sfarsit...Doamne! cand aud cuvantul asta ma trec fiori...cine a inventat "sfarsitul"? si de ce? urasc sfarsiturile... sfarsit de an scolar, sfarsit de generala, apoi de liceu, de facultate, sfarsit de carte, de film, de prietenie, de incredere, insusi sfarsit de viata...nu-mi plac...si totusi exista...si trecem peste ele, si asa mergem mai departe, privind inainte...ce urmeaza? inca o poveste cu un inevitabil sfarst...si continuam...inaintam grabiti, cu pasi hotarati, rareori ne intoarcem sa vedem ce lasam in urma... in spate umbrele ne zambesc...sunt acum doar poze intr-un album si amintiri ramase in minte si in suflet...
Voi privi peste ani la poza asta si probabil, dupa cum ma cunosc, o voi sterge de lacrimi si imi voi aminti de "ziua fetelor in rochie" cum mi-a placut sa-i spun...si voi zambi...
...si acum, lasand nostalgia la o parte ca totusi ne mai asteapta doi ani de liceu si n-are rost sa bocim de pe acum, as vrea sa va urez tuturor celor care v-ati obosit sa cititi pana aici o vacanta cat mai frumoasa, sa va odihniti, sa va distrati si sa va intoarceti cu forte proaspete la anul...si vreau sa-mi urez si mie o vacanta frumoasa, daca imi este permis:D...be happy!...or at least try!

sunt pitzipoanca deci exist!

nu, nu! nu eu=))...alta e ideea...hai sa va zic, da' scurt k nu am prea mult timp...deh! mai avem ceva de tras cu scoala...so...repejor...intr-o minunata zi de joi(azi)...dupa o zi de scoala de 3 ore:>:>...respectiv sport, anteprenoriala si dirigentie...m-am intors eu frumusel acasa ca un copil cuminte sa invat ca maine am test la mate, dar daca tot am ajuns mai devreme ca de obicei acasa am luat si eu un ziar si l-am rasfoit...ce-am gasit p-acolo? tot felu de barfe(Doamne oamenii astia nu mai stiu ce sa inventeze8-|)...ma rog...si micuta intr-un colt de pagina era o reclama a unui blog...m-a atras numele evident...suna cam asa: pitzipoanca.org ...e? va tenteaza?...eu zic sa aruncati o privire...cele care l-au facut au avut o idee foarte tare...si mai vedeti acolo si cat de departe ajunge prostia omeneasca...=))eu am ras copios...si acu va las...va mai scriu cand voi putea "lesina in pace" cum imi place sa spun...aka la finalu' anului scolar...pana atunci...be happy! peace!

Scrisoare

Draga prietene,
Nu ti-am mai scris de mult. Mi-e asa de dor de tine, imi pare rau ca te-am neglijat in ultima vreme, am pus problemele zilnice inaintea prieteniei noastre. Ce mai faci? spune-mi de tine, caci sa-ti spun de mine n-are rost. Desi...am nevoie de tine, am atatea sa-ti spun...nici nu stiu cum sa incep. Spune-mi ca tu nu crezi ca eu sunt rea...sau spune-mi ca lumea o sa fie candva cum vreau eu...asculta-ma! nu rade si tu! spune-mi ca nu gresesc, ca orice ar fi vei fi acolo. De fapt nu, hai cu mine! Da! Vino!...hai sa-i adunam pe toti...sa-i trezim la realitate...hai sa le vorbim!...spune-le si tu...eu nu mai am putere...intreaba-i de ce? de ce simt acel fior cand trec pe langa ei? de ce se privesc cu raze de gheata? de ce arunca in mine? de ce ma lovesc? de ce tipa? de ce se grabesc? de ce spun "da, dar..." de fiecare data cand vor sa spuna un NU categoric? de ce spun "nu" de fiecare data cand sufletul striga "DA"? a! n-au suflete...poate ...poate traiesc inconjurata de statui fara suflete...dar de ce se prefac? de ce se razbuna? de ce se urasc? de ce ma urasc? de ce ii urasc?...of...prea multe de ce-uri...hai! hai sa cautam raspunsuri intr-o alta lume! ai incredere in mine? vino...daca sunt nebuna? da!...dar are vreo importanta? si-apoi ce intelegi prin "nebuna"? vreau sa fiu libera, fericita si sincera intr-o lume de oameni liberi, fericiti si sinceri...vreau sa visez...vreau sa pot calatori dintr-o lume intr-alta...sa sfidez timpul si spatiul, sa zambesc tuturor si ei sa-mi zambeasca...daca nebunia imi ofera toate astea, o accept cu placere! deci ce spui? mergem?...unde?! conteaza unde?...e mai bine asa...mergem spre necunoscut...frumusetea sta in obstacolele drumului spre ideal, in incertitudine si in mana care te tine strans...pana la final.
Scrie-mi, eu am bagajul facut de mult. Te astept pe tine. Scrie-mi, desi iti cunosc raspunsul. Insasi adresarea "Draga prietene" imi da certitudinea ca esti chiar acum in fata usii si ma astepti. Hai sa plecam!

If I were...

Ma plimbam pe net si am gasit un test foarte dragut pe la altii...si mi-a placut si mie...asa ca l-am facut...daca vreti faceti-l si voi...il puneti la commenturi sau il tineti pentru voi;)...sper sa va placa.

If I were a month, I would be December.

If I were a day of the week, I would be Friday.
If I were a time of day, I would be 18:30.
If I were a sea animal, I would be a golden fish.
If I were a direction, I would be East .
If I were a virtue, I would be the truth.

If I were a historical figure I would be Ioana D’Ark.
If I were a planet, I would be Earth.

If I were a liquid, I would be wine.
If I were a stone, I would be a diamond.
If I were a tree, I would be a linden tree.
If I were a bird, I would be a pigeon.

If I were a flower/plant, I would be a white rose.
If I were a kind of weather, I’d be the rain.
If I were a mythical creature, I’d be a phoenix bird.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an animal, I would be a rabbit.
If I were an emotion, I would be love.

If I were a sound, I would be the waves sound.
If I were an element, I would be water.

If I were a song, I would be “Once upon a December”.
If I were a movie, I would be “Step up”.
If I were a tv-series, I would be “Rebelde”.
If I were a writer, I would be Mihai Eminescu.
If I were a painter, I would be Picasso.
If I were a book, I’d be “Invitatia la vals ”.
If I were a fictional character, I’d be “Hermione Granger”.

If I were a food, I would be chocolate.

If I were a place, I would be a little village in the mountains.
If I were a city, I would be Venice.
If I were a taste, I would be sweet.
If I were a scent, I would be the scent of winter.
If I were a colour, I would be red.
If I were a fabric, I would be wood.

If I were a word, I would be “life”.

f I were a body part, I would be the hand.
If I were a facial expression, I would be the smile.
If I were a subject in school, I would be art.
If I were a cartoon character, I’d be Dee Dee.
If I were a shape, I would be a circle.

If I were a number, I would be 13.
If I were a car, I would be a Seat Ibiza.

If I were an item of clothing, I would be a high-heeled shoe.

summit...aprilie...aristotel

Well well well...asta da 1 aprilie...un 1 aprilie inceput de la 12 noaptea:>...suntem bune mah! numai noi puteam!=))...da' hai sa nu vorbim despre asta ca am vorbit destul azi...hai lasa ca n-o sa radem de tine decat pana la 1 aprilie viitor:-J....si apoi de dimineatza..."stii m-a sunat profu...avem concurs de fizica...tre' sa mergem la pregatire pe perioada summitului"...asta e Adytzu>:D<...ai cazut...da' eu tot te iubesc:*...apoi la scoala...Nany>:D<...presupusul meu prieten:>...moaca mea presupusa de fericire absoluta si cea a Adytzei total stupefiata...ma credeai pe mine in stare de asa ceva ma Nany ma?...oricum n-am sa-ti uit expresia fetei muuuuulta vreme:))=))...daaaa...la scoala s-a intamplat ceva ciudat...voi ati observat ca azi lumea a fost mult mai vesela?...erau mai zambareti si decat de valentine's day...parca ne daduse cineva la toti praf de fericire...toata lumea radea...radeam noi in ore...radeam noi la ora de desen in timp ce elucidam mesajul reclamei cu Dorel:>...radeam noi in ora de fizica...radeam eu la profu si profu la mine...daca ne-a si dat drumu de la o ora va dati seama...si toti radeau...trebuie sa-l felicitam pe dl Georgescu pentru prima sa gluma reusita din istorie(aplauze in fundal)...deci chiar am ras de data asta...pinguinii la razboiul mondial:>...toti radeam...apoi...julietoooooo(p-asta s-o inteleaga numa' cine stie k mai mult nu zic k mi-o incasez:-")...apoi geniala intrebare:"Si ce ai tu de impartzit cu fundul ei?"...salvat de 311...plus...tricoul meu de ieri...ia nu va mai luati de el! k e foarte dulce>:P...ce daca broasca are chilotzi roshii cu buline albe? va ofticatzi?:>...cofetarie...discutie despre...ma rog...atze...in cofetarie...numai noi mah! numai noi!=))...a da! si pentru toate astea un mare aristoteeeeeeeeeeel...
...si dupa toate astea am iesit nepacalita:D...nu m-a prins nimeni azi...ma simt mandra de mine:))=))...hai s-aveti un summit cat mai fericit!(ca nici n-avem teme de zici ca avem 5 ani de vacanta:-J)....si vedeti ca mai e cv din 1 aprilie...take care

cum au trecut ultimele zile

Eheeee...cata lene pe capu' meu in ultima vreme...ia uite de cand n-am mai scris...sau poate am fost ocupata...cert e ca au fost multe zile cand am vrut sa scriu si n-am avut timp...eh...lasa ca ma razbun acum pentru toate zilele in care n-am scris...Hai sa vedem...ce-am mai facut in ultima vreme?...mmm...am fost la tara si am facut poze...stiu ca o sa ziceti ca-s obsedata da' primavara e mai frumoasa acolo:x:x...pe la scoala...:-?...a da! FDC...gen cate maxim 3 ore de curs pe zi...fuse dragutz...mai e nitzel si terminam...apoi...mersu' pe jos din fiecare vineri...ca de! sambata n-avem scoala...si desigur...mersu' pe jos de luni!!!...furtuna=))...numai noi mah! numai noi!...hai pe jos pana la muncii! hai!....da' ia hai pana la dristor!...ok...hai!...proasta idee...proasta rau!...da' lasa-i mah k se iubesc...si sunt frumoshi...damn!...prea frumoshi(glumesc...iubitzi-va mult)...auzi conversatie dupa toate astea:"bai deci ii omoram!...pe care il omoram primu?...sau mai bine ii omoram impreuna...indragostitilor le place asta"...in fine...am ajuns acasa plina de praf, dar ne-am distrat...Apoi marti...a da!...lucrare la desen=))...doua pagini despre rochia de mireasa:x:x(don't ask)....plus nishte fdc...plus filozofie de 12 noaptea...si apoi...sooooooomn...urmand ca azi sa ma trezesc cu 1000 de teme de recuperat(ore nu, da' teme da)...si azi...wow!...azi 6 ore:>...si faceam 7 daca venea profa' d psiho...si mate(nu necesita niciun alt comentariu)...si shobolanii lu' Adytzu...saraca Georgiana...si Flory vezi ca tot nu ne-ai zis unde e...era cam dubios ca n-a mers azi pe jos cu noi:-?...esti prima suspecta sti asta nu?=))...hmmm...ia sa mai vedem...valiza:>...si desigur....cum sa uitam "focul de tabara" din fata laboratorului de info...numai noi mah! numai noi puteam sa ne asezam pe jos in juru' unei pungi de chipsuri care da! stiu ca miroseau urat, da' toata lumea manca...din marinimia Adytzei...hai lasa ca mergem la munte...abia astept...poate acolo o sa avem unu adevarat...cine stie...eh...mai e pana atunci...mai sunt lucruri ca samitu'...ecdl-u'...si altele care nu-mi vin acum in minte...sti cv?...om trai si om vedea...totu' o sa fie bine...mereu bine.

Semne...

Sa mori pentru o lume mai buna sau sa traiesti fara iubire?...
Acestei intrebari i-a raspuns in urma cu cateva zile o adolescenta de 15 ani din Giurgiu. Poate stiti deja povestea, poate nu... Am ramas pur si simplu inmarmurita cand am vazut ce s-a intamplat. Ce pot sa spun? Are dreptate! Are mare dreptate numai ca poate moartea nu era tocmai solutia...nu stiu...mama mi-a zis de cazul asta...si mi-a spus: uite o fata care scrie asa ca tine...cine intram in grupul celor care scriem "asa ca mine"?...cei care vrem o lume mai buna? cei care vrem un pic de iubire? cei care credem in idealuri si suntem satuli de ce vedem in jur?...nu stiu...eu stiu doar ca desi sunt de acord cu multe din cele spuse de ea, eu nu m-as omori...pentru ca la fel ca de fiecare data cand vorbesc despre acest aspect al viatii pomenesc si de lucrurile bune, cateva, dar valoroase pe care le am: prietenii pe care ii iubesc si cred k ma iubesc, parintii care mereu vor fi cu mine si atatea momente fericite petrecute cu voi, care ma ajuta sa merg mereu mai departe...pentru ca e o lupta aici! O lupta cu noi pentru a fi altfel...o lupta unde nu ne permitam sa capitulam...
Si daca citesc aici persoane "mai mari ca mine" se vor gandi cu siguranta: ce probleme sa aiba mucosii astia? ia uite la ei se mai si sinucid mai nou...pentru ca nimeni nu intelege pe nimeni...nu ne intelegem nici pe noi de multe ori...cum sa-i intelegem pe ceilalti? si mai ales cum sa ii intelegem pe adolescenti? ei care intotdeauna considerea problemele lor, oricat de mici, catastrofale...ei bine poate asa e...dar de ce sa nu-i ascultati? de ce sa nu va ganditi macar o clipa ca poate au dreptate, ca poate vad lucruri pe care voi nu le vedeti...ca poate ei vor pentru ei si pentru generatiile urmatoare o lume mai buna decat cea pe care le-ati oferit-o de cand s-au nascut? nu! e mult mai usor sa spuneti ca sunt ganduri de copil si ca vor creste si se vor schimba, apoi sa dati indiferenti pagina din ziar...si cel mai trist e ca se schimba...se indobitocesc...ajung si ei ca cei pe care i-au urat candva...pentru ca majoritatea inghite minoritatea, cel putin deocamdata...si pana se vor schimba lucrurile ramane sa ne uitam stupefiati la astfel de cazuri si sa spunem:"Dumnezeu s-o odihneasca in pace!"...poate n-a murit degeaba...
...ganditi-va!

Momente...

Mai sunt 3 zile si vine primavara. Deja soarele isi face simtita prezenta si vremea e din ce in ce mai frumoasa. Ies la fereastra, privesc spre cer si deschid bratele larg apoi inchid ochii si simt ca zbor...pentru un moment. Si sunt atatea momente frumoase...atunci cand poti sa spui: imi place. Imi place...imi plac atatea lucruri...imi place sa beau vin si cafea si sa mananc ciocolata, desi impreuna acestea trei au un efect destul de dubios...imi place atunci cand cantam la ora de muzica orice vrem noi; si ce daca nu cantam bine? conteaza ca ne simtim bine...imi place atunci cand inchid ochii si miros iarna...defapt imi place iarna cu tot ce are ea...imi plac orele de mate cand nici nu poti termina exercitiul pentru ca rasul nu se mai opreste...imi place cum doarme superman si mai ales cum ne arata Flori asta..imi place atunci cand se termina ceva rau pentru ca stiu am reusit sa trec peste...imi place cand se aude o melodie frumoasa in pauze la liceu si incep sa dansez pe holuri...imi place fiecare happy end pe care am ocazia sa-l vad/aud/citesc...imi place atunci cand spune Nani "ce urat" pentru ca in secunda 2 toata lumea rade...imi place atunci cand rad cu Adytzu din orice (in general radem de mine) pentru ca numai noi putem sa radem si atunci cand situatia e foarte nasoala pentru ca stim ca o sa treaca...imi place atunci cand aflu veshti ca cea de azi(Adytzu stie)...imi place cand e liber "locul de bocit" si noi mergem acolo si radem(asta pentru ca atunci cand vreau acolo ca sa bocesc mereu sunt doi pupacioshi:-w)...imi place sa ma uit in oglinda si mai ales felul in care se enerveaza ceilalti pentru ca fac asta...imi place fiecare moment, cat de mic, cat de neinsemnat pe care il petrec cu voi...big big big hug>:D<..pentru toti cei care va simtiti...

ps: scuzati eventualele greseli de exprimare datorate racelii care m-a facut de fapt sa scriu acest post...

Copilarie...

Aseara m-am gandit la tine. Dulce copilarie...mi-e dor de tine! Mi-aduc si-acum aminte, parca a fost ieri. Cum ne jucam in fata blocului, cum ne intorceam murdari si obositi in casa seara, cum strigam la mama de fiecare data cand vroiam ceva sau cand ma certam cu cineva, saream coarda si jucam sotronul, elasticul, tarile, neuitatul "de-a v-ati ascunselea" cunoscut mai mult ca "fatza" si multe altele...si iarna...cu sania, mai stiti cand ne dadeam cu sania? Le uneam si faceam trenuletul...sau bataile cu bulgari si omul de zapada urias din noaptea de Revelion? Ce-a nins in noaptea aia...si cum am iesit noi afara sa ne jucam inainte de 12...eu una n-am sa uit...prea multe amintiri...imagini intiparite in minte pentru totdeauna...Si jocul cu papusile din scara blocului...Doamne si ce mai alergam!...urcam pana la 4 de cel putin 20 de ori pe zi...si cate ture faceam "la sifoane", sau la magazinul de unde luam guma aia tare de-ti rupeai dintii in ea...dar ce conta! noua ne placea...si banutii de ciocolata sau inghetata la cornet...sau cand suparam vecinii...v-amintiti?...da da batranica "simpatica" de la parter...i-am mancat juma' de viata...si iarna cand veneam de afara sa ne mai incalzim la un calorifer...eram uzi learca si pe jumate inghetati dar fericiti...Oare copiii de azi cunosc astfel de jocuri? Nu...ei s-au nascut cu calculatorul in fata...Cati dintre ei credeti ca se mai joaca la fel ca noi? Putini, nu-i asa?!...Si-atunci ma-ntreb...oare copii de azi sunt fericiti? Oare stiu ei ce pierd stand ore in sir in fata aparatului ce le controleaza viata? De cand n-ati mai auzit un ras curat de copil?...Poate ai uitat de ei copilarie!...Ia-i si pe ei in lumea ta!...Da-le si lor ce mi-ai dat mie...
Iti multumesc, copilarie!

Muere lentamente...

O poezie care mie imi place foarte mult, scrisa de Pablo Neruda...poate o stiati, poate nu...oricum sper sa va placa...

Muere lentamente quien se transforma en esclavo del hábito,
repitiendo todos los días los mismos trayectos,
quien no cambia de marca,
no arriesga vestir un color nuevo
y no le habla a quien no conoce.

Muere lentamente quien evita una pasión,
quien prefiere el negro sobre blanco
y los puntos sobre las "íes"
a un remolino de emociones,
justamente las que rescatan el brillo de los ojos,
sonrisas de los bostezos,
corazones a los tropiezos y sentimientos.

Muere lentamente quien no voltea la mesa
cuando está infeliz en el trabajo,
quien no arriesga lo cierto por lo incierto
para ir detrás de un sueño,
quien no se permite por lo menos una vez en la vida,
huir de los consejos sensatos.

Muere lentamente quien no viaja,
quien no lee,
quien no oye música,
quien no encuentra gracia en sí mismo.

Muere lentamente quien destruye su amor propio,
quien no se deja ayudar.

Muere lentamente,
quien pasa los días quejándose de su mala suerte
o de la lluvia incesante.

Muere lentamente,
quien abandona un proyecto antes de iniciarlo,
no preguntando de un asunto que desconoce
o no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.


Evitemos la muerte en suaves cuotas,
recordando siempre que estar vivo
exige un esfuerzo mucho mayor
que el simple hecho de respirar.

Solamente la ardiente paciencia
hará que conquistemos una espléndida felicidad.

¡Vive hoy!
¡Arriesga hoy!
¡Hazlo hoy!
¡No te dejes morir lentamente!
¡No te impidas ser feliz!

...un indemn pentru noi toti...poate daca l-am asculta ar fi mai bine...traiti frumos!!! Nu muriti incetul cu incetul...

la cateva cereri...iata traducerea:

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb
si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca
atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert
pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata
sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin
cine-si petrece zilele plangandu-si de mila
si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin
cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin,
amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu"
cere un efort mult mai mare
decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea arzatoare ne va face sa cucerim o
fericire splendida.

Traieste azi!
Risca azi!
Fa-o azi!
Nu muri putin cate putin!
Nu te impiedica din a fi fericit!

Peretele cu amintiri

Ei bine...uite ca revin si, cum am promis, de data asta fac referire la lucruri mai frumoase din viata. Si ce e mai frumos decat o amintire? Da, stiu...mai multe amintiri. Hai sa va zic ce mi s-a intamplat intr-o zi, nu cu foarte mult timp in urma. Desi stau de aproape 6 ani in bloc n-am observat niciodata peretele de la parter. Desigur, oamenii cand intra in bloc se indreapta grabiti spre lift, apasa butonul si pana vine liftul unii se uita la avizierul cu intretinerea si altii, ca mine, neinteresati de acest aspect al vietii se uita pe pereti. De data asta n-am facut chiar rau sa ma uit pe pereti...am vazut peretele asta, peretele ce poarta in spate insemnari a generatii intregi. Am aruncat o privire mai de aproape. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost, scrijelit cu pixul destul de mare, 21.04.2004...oare ce s-a intamplat pe 21 aprilie in 2004?...nu stiu...dar daca ii intreb pe ei cu siguranta isi vor aminti vreo intamplare fericita sau mai putin fericita, dar oricum importanta. Imi intorc privirea in alta parte...cu un alt pix era scrisa pe perete o urare de Sf. Mihail si Gavril(8.11.2002). Continui...devin din ce in ce mai interesata...Intr-un alt colt scrie: "Azi 19.XII.2002 ora in jur de 8 Au termiat baietii lucrarea si ii asteptam sa bem"...recunosc am inceput sa rad, dar un ras copilaresc, un ras placut...nu ma supara ce vad...si insemnarile sunt multe...intr-o alta parte este scrisa o intreaga poveste...pe care, recunosc, nu am avut rabdare sa o citesc in intregime( pe langa faptul ca vecinii care treceau se uitau oarecum ciudat la mine...sunt sigura ca ei n-au observat insemnarile de pe perete...sau poate se ingrijoreaza doar de faptul ca scara blocului nu arata tocmai bine cu ele acolo). Toti avem amintiri si fiecare dintre noi isi alege modul sau unic de a le pastra...ei au ales acel perete...peretele pe care vor scrie poate si copii mei(daca nu se va gandi cineva sa-l zugraveasca pana atunci...slabe sanse)...peretele ce pastreaza vie fiecare amintire, creand parca o istorie. Momente, imagini...le vor ramane vesnic intiparite in memorie...si astfel, peste ani, asteptand acelasi lift isi vor indrepta privirea poate de la lista cu intretinerea spre peretele ce le cunoste povestea...si vor zambi.

ps: l-au zugravit!:|

...ce-ar fi daca...

Da...uite ca mi-am facut si blog dupa lungi incercari de a transmite ceva lumii...si uite ca incep prin a vorbi exact despre cei ce nu merita nici macar sa iti indrepti privirea spre ei, nu merita sa vorbesti cu ei, mult mai putin despre ei si sub nicio forma nu-si merita un loc pe blogul meu. Cu toate astea scriu despre ei. Nu le pun eticheta pentru ca eu nu etichetez oamenii, asta fac ei. Ei se cred...da, se cred, nu sunt! Se cred cei mai buni, se cred cu puterea de a-i calca in picioare pe ceilalti, cred ca totul li se cuvine, nu spun niciodata multumesc, nu pot spune un sincer "te iubesc" pentru ca nu-s capabili de sentimente curate, ei nu pot plange, pentru ca plansul innobileaza, lacrimile sunt prea curate si vin din suflet...ei nu au asa ceva, ei mint, fura, ii copiaza pe ceilalti, ii invidiaza, ii urasc pentru ca nu pot fi ca ei. Crezi ca daca arunci cu venin arati cat de "tare" esti tu? Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Crezi ca incercand sa-i raneshti pe ceilalti, te vei simti tu mai bine? Crezi ca traind lovindu-i pe ceilalti doar pentru ca nu-i poti depasi te face mai bun? Crezi ca invidia si rautatea pe care le-o arati te vor apropia de ei? Crezi ca incercand sa desparti prieteni, sa-i faci pe ei sa se urasca ii vei aduce la tine? Crezi ca facand toate astea iti traiesti viatza?...Ce-ar fi daca ai gandi un pic? Ce-ar fi daca...nu! nu va speriati...nu va cer sa va schimbati, n-o sa reusiti...si nici nu incercati sa va simtiti...pentru ca pur si simplu nu puteti!...iar pentru ceilalti: traiti frumos, si lasati-i si pe ceilalti sa traiasca! lumea are nevoie de oameni mai buni...