Something special

Pentru ca n-am scris niciodata despre tine.

N-am crezut sa fie cineva ca tine in lume pana sa te cunosc si nu stiu daca voi mai cunoaste pe cineva asa. Numai in inima ta pot incapea atat de multi oameni in acelasi timp si pentru asta esti admirabila.
Daca exista dreptate si adevar in lume, tu ai sa traiesti o viata frumoasa si daca nu luam in considerare multele momente in care eu ti-o fac imposibila, putem spune ca a inceput bine.
Stii? Cred ca atunci cand te-ai nascut au zis ursitoarele c-ai sa fii extraordinar de fericita si iubita(asa cum esti) dar ca tre' sa-ti dea si ceva nasol, asa ca ti-au dat o poza cu mine si ti-au zis: O sa-ti iasa chestia asta in cale candva, sa nu fugi ca n-ai sa scapi. Ei bine, ce ti-e scris in frunte ti-e pus asa ca n-a trecut mult timp si m-am impiedicat de tine in drum spre casa acu vreo 3 ani. Nu e vina mea c-aveam superglue pe mine atunci. Ce-a urmat stii si tu. Si uite-asa de 3 ani incoace asculti 540 de aberatii pe minut si esti inca aici. Asadar cred ca se cuvine sa-ti adresez un imens "Multumesc!" pentru ca existi, din strafundul sufletelului meu mic si enervant.
La multi ani, Adytzu!!!!
Te iubesc. Mult.


P.S.:Abia astept sa ridicam prima casa:X

Esti mai frumoasa cand plangi

Poate. Timpul curge. E rosu si nu pare sa mai fie mult.

"Statea in fata oglinzii. Nu intelegea de ce nu vede nimic, nimic din ceea ce ar fi vazut inainte. A! poate e de la haine, isi spuse incet si incepu cu o urma de speranta sa si le dea jos pe toate. Sta goala in fata oglinzii si privea in gol. Nimic. Intr-un colt de oglinda se reflecta o pereche de pantofi cu toc, hainele aruncate haotic pe jos pareau un jaratic pe care calca. Dar nu o ardea! Si inca nu vad nimic...nimic decat o forma aproape perfecta. Ce frumos era cand vedeam un suflet aproape perfect! Unde-o fi?
Priveste descumpanita spre oglinda, nu-si poate misca privirea. Vede doar cat permite reflectia din oglinda. In spate, in cel mai indepartat plan se zareste o raza de lumina. E soare afara, dar aici e frig, e gol! Vocea aceea nu-i mai rasuna in ureche, n-o mai poate auzi si nici n-o mai recunoaste. Asa incepi sa uiti?
Nu traise mult pana atunci, dar nici putin. In schimb nu stia sa uite. Spunea mereu ca era intr-un bar la ora in care s-a predat asta, cu o carte de versuri in fata si-un pahar cu vin. Ar fi vrut sa fuga in momentul acela fara vreo destinatie anume si mai ales fara scop. Dar unde? In oglinda? Ar fi vrut sa fuga prin oglinda, sa se gaseasca.
Secatuita de puteri cade pe podeaua rece si acoperita de haine. Priveste din nou in oglinda. Ia un pantof si il arunca cu cea mai mare putere pe care o avea in oglinda. In oglinda sparta ii apar chipuri de copil, un bebelus, o eleva de clasa I, o domnisoara, un sarut, un grup de prieteni. Se apropie de oglinda si isi vede obrazul pe care se scurge o picatura de apa. Ii revenise plasnul. Nu plangea decat cand era goala. Pantofii cu toc nu merg cu lacrimile.
Plangea atat de curat ca nu-i venea sa-si creada ochilor. Ce sentiment placut! Cata putere! Se ridica incet de pe podea, si privi din nou in oglinda. Ah! Ce bine ca nu stiu sa uit! Uite! Zambesc!
Se intoase cu spatele la oglinda si inainta spre raza aceea de lumina.
Ah! dar sunt fara haine! Nu-mi pasa!"

ceai

Imi place sa vorbesc cu tine pentru ca vii rar si stai putin.

"-Ma innebunesti! acum de ce razi? cu 5 minute in urma erai in stare sa omori pe oricine ti se punea in cale...
-De ce ma intrebi? doar stii ca nu-ti voi raspunde. N-ai ajuns sa ma cunosti dupa atata timp de cand ne...stim?
-Ba da, dar ma uimesti pe zi ce trece. Au dreptate cu totii! Te-am urmarit, i-am urmarit si pe ei. Ei spun ca esti la extreme. Nimeni nu-ti intra in voie. Azi visezi cu ochii deschisi si maine esti mai realista decat...matematica. Cum poti intr-o zi sa plangi la un final fericit de carte si a doua zi sa spui ca nu stiu care film are "final mult prea cliseic"? Azi te-am vazut mergand nervoasa prin troiene, iar maine, cu siguranta, te vei arunca in zapada.
-Foarte probabil. Mai vrei un ceai? si-i intinde calma ceainicul aburind. Dar ce e rau in asta?
-Ai sa-i innebunesti ca si pe mine. Oamenii vor sa stie, sa cunoasca tot. Nu poti sa dai peste cap totul asa...peste noapte. Oamenii eticheteaza si stii asta. Toti cei care te cunosc au un portret al tau in minte si se ghideaza dupa el cu scopul de a-ti face bine...sau rau. Iar tu ii derutezi.
-Nu-mi pasa! N-au decat sa bage extremele in portret si sa se ghideze dupa ele.
-Esti capricioasa.
-Poate.
-Ah! ai nevoie grava de mine. Nu trebuia sa te fi lasat atata timp de una singura.
-Ba nu am. E cel mai bine asa. Viata e mult mai frumoasa fara tine, no offense.
-Nu ma supar eu pe tine. Ma faci sa rad, ca de obicei. Dar nu toata lumea ar fi de acord cu tine, sa stii.
-Ba ar fi, daca n-ar fi asa creduli. Sunt prosti. Au impresia ca au constiinta mereu cu ei. Cantaresc totul inainte de a actiona, masoara, gandesc, cred ca vad totul prin ochii constiintei, ai ratiunii. Daca ar stii de cate ori stai la cafea si la tigara cu "ratiunile" lor poate-ar rade si ei ca mine. Vrei sa stii de ce radeam mai devreme? Cu toate procedeele tale logice n-ai reusit sa gasesti raspunsul. Am sa-ti spun. Radeam pentru ca fix in momentul acela ceva ma facuse fericita. Poate mirosea a scortisoara sau poate ca mancasem ciocolata...nu mai stiu.
-O, Doamne! Pe tine nu te convinge omul....aaa...conceptul, sau ce-oi fii eu. Dar pana la urma toate fac parte din farmecul tau.
-Ce-mi place cand ne intelegem!
-Si mie. S-a facut tarziu. Trebuie sa plec. Mai vin eu...nu ma astepta!
-Niciodata.
Isi puse inca o ceasca de ceai in timp ce-o privea punandu-si haina si iesind pe usa."

Absurd sau iluzoriu. Mai conteaza?

"Intuneric.
O pana si-o lumina bizara, o cana cu vin fiert si muzica in surdina. Miroase a scortisoara si-a dor.
Liniste.
O lacrima pe-o pagina de caiet mic. Se imprastie cerneala.
Frig.
O reflexie. In oglinda totul se vede altfel. Imi vad gandurile in oglinda. Sunt...curate.
Nimic.
O mare furioasa. Valul se loveste de pietrele mult prea mari de pe mal. Moare. Valul nu simte durere. Valul moare zambind.
Rasarit.
O melodie frumoasa si aceeasi carte cu versuri pe masa. Alta poezie.
Soare.
O hartie mototolita pe jos si-o cutie cu amintiri incuiata-n sifonier. O floare arsa-n scrumiera.
Nori.
O carare ce duce spre "foarte departe". Un bagaj mic. Nu pasesc.
Ploaie.
O umbrela uitata undeva acolo. Privesc inapoi. Se scurge rimelul si se uda pantofii. Nu merita!
Curcubeu.
O lumina placuta si-un prosop cald. Un deal, un varf de munte. Putere.
Apus.
O cadere lina. Somn. Daca as inchide ochii, as visa. Daca ar fi sa visez, as visa frumos. Daca ar fi sa realizez ca nu e vis as zambi. Dar eu privesc spre soarele rosu...
Bezna.
O stea!"

Ganduri in pauza de masa a neuronului meu

Azi a nins. Credeam ca decembrie a uitat ca trebuie sa fie magic. Oricum nu m-ai convins in totalitate, ai auzit? I'm waiting for something huge! Un viscol micut pare a fi un inceput bun totusi. Am ascultat colinde azi. Sunt frumoase colindele, desi uitam de la an la an sa ne bucuram de ele.
Invart inelul asta pe deget si ma gandesc. La ce ma gandesc? Nu stiu...la de toate.
Ma gandesc cum ar fi fost daca n-ar fi fost asa. Ce sa fie? Orice! E neplacut sa te gandesti la deciziile pe care le-ai luat deja si sa cantaresti celelalte posibilitati. E si mai urat sa te gandesti la greseli, pe-astea le evit cat pot de mult. Ma deprima si nu e cazul.
Ma mai gandesc la sfarsituri...asta e natural, doar e sfarsit de an. Am mentionat vreodata cat de mult urasc sfarsiturile, de orice fel? Bine, exceptie face happy end-ul ideal "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti", in care incep sa nu mai cred asa de mult. Pana la urma si adancile batraneti au un final, unu' destul de nasol daca ma intrebi pe mine.
Da...degradarea e un final urat. Urasc degradarea cum urasc sfarsiturile, ba nu! mai mult. Urasc degradarea oamenilor; si pe cea fizica si pe cea morala. Iubesc si admir frumusetea...sa vezi cum dispare e dureros. Urasc degradarea relatiilor dintre oameni, de orice fel. In contextul prieteniei vad adesea cum oamenii nu mai pastreaza legatura atunci cand nu se mai vad zilnic. Isi face fiecare alti prieteni pe care-i va lasa la un moment dat si apoi vor urma altii si altii, totul depinde de factorul temporal si de cel spatial. Cat despre iubire, degradarea iubirii e cea mai urata, cea mai dureroasa posibila. Ucide-o! Ucide-o in plin apogeu, in momentul ei de glorie. Mai bine ucizi iubirea atunci decat s-o vezi degradandu-se. Asa iti vei aminti frumos de ea, n-ai sa stii niciodata cum arata iubirea ridata, obosita, bolnava, in baston si apoi intr-un pat de spital. Ai sa ti-o amintesti mereu asa cum era...tanara si plina de viata, frumoasa in adevaratul sens al cuvantului. Desigur n-ai sa stii niciodata cand e apogeul pentru ca mereu vei crede ca se poate mai mult, se poate mai bine. Oamenii sunt lacomi, vor mereu mai mult.
Ma gandesc des la fericire. E absracta si relativa. Apoi ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de fraiera sunt uneori[a se citi mai mereu]. Foarte. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la cat de multa nevoie am de ciocolata acum. N-am voie. Ma gandesc la altceva.
Ma gandesc la versuri din diverse melodii. Asta-mi place, intotdeauna exista un vers dintr-o melodie care sa se potriveasca situatiei sau sentimentului sau starii mele.
Paradoxal, acum nu exista. Sau nu vreau sa existe.
Ma mai gandesc la amintiri. Sunt multe. Unele sunt frumoase si inofensive. Altele sunt urate, la ele nu ma gandesc. Iar altele sunt frumoase si dor. Vreau sa ma gandesc la altceva.

Cred ca neuronul meu a mancat destul.

Pe porunci

"-Saruta-ma!
-De ce?
-De ce nu? pana la urma e doar un joc.
-Si tu faci regulile? ce fel de joc?
-Reguli...nu! Nu sunt reguli, bine...poate doar una. Ai voie sa faci orice, orice iti trece prin cap...si eu la fel. Putem juca zi si noapte pana la epuizare, pana cand unul din noi cedeaza. Iar atunci cand cedeaza va face o pauza de cateva minute si apoi va reveni in joc. Poti sa tipi, poti sa lovesti, poti sa fugi si apoi sa te intorci, poti sa razi si sa plangi in acelasi timp, poti sa bei, poti sa dansezi, pot sa te invit la dans desi sunt fata, poti sa canti, putem canta impreuna, poti sa dormi, poti sa visezi, poti sa faci tot! De fiecare data cand castigi imi poti porunci orice, la fel si eu. Este permis orice, joaca-l cu mintea, cu trupul, cu toata fiinta ta! Dar nu lasa inima sa joace, pentru ca triseaza..."

Fantoma sufletului meu

Pentru ca se spune ca trebuie sa fii cu adevarat imbecil ca sa fii in totalitate fericit.

"Inerta, zacea intinsa pe podeaua rece si alba a camerei cu coloane multe. Asa mult isi dorea sa poata sa doarma si sa viseze, dar nu-i era somn. Corpul ei cerea cu disperare sa traiasca, sa miste, sa se ridice de acolo, dar interiorul era vid, mort, practic inexistent. Ii ramasese putin discernamant cat sa realizeze partial unde se afla si mai ales de ce. Se gandea la asta si stia ca daca ar mai fi existat, interiorul ar fi sangerat acum. O durea insusi gandul, durere fizica, singura pe care o mai putea simti. Fiecare parte a corpului ardea, desi…e frig in camera cu coloane mari si ea n-are decat acea rochie alba de matase. Se zbate. Trupul ii tresare, e ceva in ea ce n-o lasa sa moara acolo.

O vad si n-o pot ajuta. Si stiu ca nu e vina ei, stiu c-ar trebui sa fiu inca acolo. E uimitor cata forta are. E vie! Nu-i trebuie decat o iluzie si isi va reveni total. De fapt e vie pentru ca n-am putut lua cu mine speranta. Pe-asta nu i-o va lua nimeni niciodata. E cea mai de pret bijuterie a ei si-o face frumoasa, chiar si acum, intinsa pe marmura rece. Palida, dar frumoasa. Si va fi frumoasa cat timp va trai. Speranta moare ultima. Sufletul…e mort deja.

Dar stai! O vad clar…se ridica! Cerule, cat e de puternica! Ii e frig acum, tremura. Ah! si alearga. Oare stie cum sa iasa de-aici? Cauta ceva. Daca ma cauta pe mine? Ma simt prost! Sunt prost! As vrea sa fiu langa ea acum, s-o invalui si sa ma contopesc din nou cu ea. Dar sunt las! Stie c-a avut mereu un suflet las. Si nu pot. Pana la urma ea m-a daruit. Trebuie sa faca ceva sa ma ia inapoi. Inca ma cauta…sau il cauta pe el. Poate crede ca inca sunt la el. Mititica de ea…e asa prostuta uneori. Eu sunt in camera rece de mult timp si-o astept.

Se aporpie. Ii simt caldura trupului si mirosul…"